2013, anul protestelor fara precedent in Sanatate

Pentru prima data in cei 24 de ani scursi de la Revolutie, medicii au iesit in strada si au protestat in mod public impotriva neajunsurilor din sistemul sanitar. Au existat si alte forme de protest, soldate cu controale la spitale si demisii.

 

Din punct de vedere al miscarilor sindicale in sanatate, anul 2013 a fost cel mai agitat din ultimii 24 de ani. Pentru prima data dupa Revolutie, organizatiile profesionale ale medicilor s-au coalizat cu sindicatele si au participat activ la protestele de strada, medicii si ceilalti angajati din sistemul sanitar avand revendicari comune legate in principal de subfinantare si de situatia janlnica in care a ajuns sistemul sanitar.

Anul 2013 a fost si  unul al reformelor in sanatate, Ministerul Sanataţii lansand in dezbatere publica mai multe proiecte de lege privind pachetul de baza, raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, dar si organizarea si finantarea rezidentiatului. Totodata s-a supus dezbaterii publice un poiect-pilot privind cresterea veniturilor medicilor si echipei medicale din unitatile sanitare publice cu paturi, dar si  implementarea proiectului-pilot referitor la modificarea statutului spitalelor.

Atentia opiniei publice a fost insa atrasa in mod special de actiunile de protest generate de nemultumirile personalului din sistem, atat sindicalistii de la Sanitas, cat si Colegiul Medicilor din Romania (CMR) inaintand mai multe revendicari referitoare la salarizarea cadrelor medicale si la alocarea a 6 la suta din PIB pentru Sanatate.

 

Nemultumirile personalului sanitar au inceput sa se manifeste inca de la sfarsitul lunii februarie, cand Colegiul Medicilor din Romania a adresat o scrisoare deschisa premierului Victor Ponta, in care erau prezentate principalele probleme ale sitemului sanitar si i se adresa primului ministru invitatia de a explica, la Adunarea Generala a CMR, de ce aceste probleme nu pot fi rezolvate. La acel moment, una dintre principalele nemultumiri era salariul foarte mic al medicilor rezidenti, despre care se afirma ca „nu pot, efectiv, supravietui dintr-un salariu mai mic de 200 de euro”.

Pentru ca pana in vara nu au existat semne evidente ca situatia din sanatate ar avea sanse sa se amelioreze, pe 15 iunie s-a vorbit pentru prima data, explicit, despre iminenta declansarii unor proteste. Tot atunci s-a vorbit pentru prima data si despre ceea ce avea sa devina mai tarziu Coalitia Profesionistilor din Sanatate, medicul Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor afirmand la acea vreme ca „vom crea o asociatie a profesionistilor din sanatate si vom discuta sa declansam o serie de actiuni, plecand de la marsuri, demonstratii si pana la blocarea sistemului prin demisia personalului medical, pentru ca situatia actuala nu mai poate continua”.

 

Cinci zile mai tarziu, pe 20 iunie, a fost anuntata oficial declansarea actiunilor de protest ce urma sa aiba loc incepand cu data de 1 iulie. „Ne-a ajuns cutitul la os, nu se mai poate accepta actuala situatie, medicii sunt blamati, au salarii mici, se face justitie in direct la televizor, desi exista o prevedere in legea 95 potrivit careia Colegiul Medicilor trebuie sa fie informat pentru a incepe urmarirea in cazul unui medic”, a afirmat atunci Vasile Astarastoae, in aceeasi zi venind reactii din partea oficialilor din Sanatate, care au dat asigurari ca problema salarizarii se afla in discutsia unor grupuri de lucru si ca se cauta solutii pentru majorarea veniturilor in acest sector.

 

Pe 18 iulie s-a constituit Coalitia Profesionistilor din Sanatate, formata din Colegiul Medicilor din Romania, Colegiul Medicilor Dentisti, Colegiul Farmacistilor din Romania, Colegiul Psihologilor din Romania, Ordinul Asistentilor, Sindicatul Sanitas, Camera Federativa a Medicilor din Romania, principalele revendicari ale organizatiei fiind rectificarea pozitiva a bugetului pentru sanatate, dublarea de la 1 septembrie a veniturilor rezidentilor, o lege speciala a salarizarii care, in esenta, sa prevada o baza, la care sa se aplice apoi criterii de performanta. Alte cerinte se refereau la cresterea procentului din PIB alocat sanatatii, in cei trei ani pana la sfarsitul mandatului actualei guvernari dorindu-se sa ajunga la 6 la suta  si la statutul spitalelor care nu ar trebui sa fie ONG sau SRL, ci de utilitate publica.

Guvernantilor li s-a dat termen pana la 1 septembrie pentru a demonstra ca sunt deschisi pentru a rezolva aceste probleme, in caz contrar urmand a fi declansate actiunile de protest. Acestea urmau a consta la inceput in pichetari ale sediilor prefecturilor, apoi in pichetarea sediului Guvernului, Ministerului Sanatatii si celui al Finantelor. Ar fi urmat apoi actiuni greviste, iar in final s-ar fi ajuns pana la a li se propune medicilor sa demisioneze din sistem.

 

La jumatatea lunii septembrie au avut loc primele proteste la Ministerul Sanatatii si la cel al Finantelor, tot atunci debutand si seria de runde de negocieri intre reprezentantii celor doua ministere si cei ai coalitiei din Sanatate, care nu au dat niciun rezultat pana la finele lunii noiembrie.

Pe 10 octombrie, ministrul Sanatatii si reprezentantii CMR au cazut de acord asupra proiectului pilot privind statutul spitalelor si cresterea veniturilor medicilor si personalului medical, precum si asupra proiectului referitor la raspunderea civila a personalului medical, insa protestele au continuat. In 14 octombrie.  200.000 de profesionisti din Sanatate au declansat greva japoneza pe termen nelimitat, actiune care va fi urmata, la sfarsitul lunii noiembrie, de declansarea grevei de avertisment si apoi a grevei generale.

In ciuda promisiunilor venite din partea ministrului Nicolaescu, pe 2 noiembrie, cateva mii de medici, studenti la Medicina, asistenti medicali, farmacisti si alti angajati din sistemul sanitar  din Bucuresti si din tara s-au adunat in Piata Victoriei din Capitala, pentru a participa la un Mars al Tacerii in vederea unei mai bune finantari a sistemului sanitar. A fost cel mai mare miting de protest organizat pana acum de angajatii din Sanatate, fiind totodata, prima oara cand medicii au protestat in strada.

 

Intrucat reactia ministrului Nicolaescu a fost una destul de ciudata, acesta certandu-i pe protestatari pentru ca au iesit in strada, nu s-a ajuns nici de aceasta data la nicio intelegere, sindicalistii din sanatate continuand calendarul protestelor, asa dupa cum fusese anuntat. Asa se face ca in data de 14 noiembrie a fost anuntata greva de avertisment iar 11 zile mai tarziu, peste 130.000 de angajati din sistemul sanitar au incetat munca pentru doua ore in cadrul acestei actiuni de protest. Greva de avertisment s-a desfasutat in spitalele de stat din toata tara, la actiune participand deopotriva medici si asistenti medicali. Au urmat alte runde de negocieri intre reprezentantii Coalitiei si cei de la minister, in cele din urma ajungandu-se la o intelegere, iar greva generala programata pentru 28 noiembrie fiind amanata in ultimul moment. Ministrul Sanatatii a semnat contractul colectiv de munca, iar fodurile pentru Sanatate au fost suplimentate cu 200 de milioane de lei. Medicii au fost insa nemultumiti ca nu s-a aprobat macar 5 la suta din PIB pentru Sanatate si au anuntat ca vor recurge la alte forme de protest.

 

Actiunile de protest desfasurate de Coalitie, in toamna, i-au incurajat si pe unii medici sa vorbeasca public, pentru prima data dupa mai bine de o jumatate de veac, despre conditiile mizere din spitale, despre lipsa instrumentarului, a medicamentelor si a echipamentelor sanitare, precum si despre aparatura defecta si invechita. Primul care a avut o astfel de initiativa a fost chirurgul Dan Oprea de la Spitalul Judetean din Ploiesti care a trimis unei redactii o scrisoare deschisa in care descria conditiile din unitatea sanitara. Documentul a provocat un adevarat cutremur in sistem, generand atat o ancheta amanuntita la spitalul din Ploiesti, dar si controale ulterioare la toate spitalele de stat din tara. Ancheta de la Ploiesti s-a soldat cu demisia managerului spitalului, iar declaratiile medicului Dan Oprea le-au dat curaj si altor medici sa sesizeze in mod public neajunsurile din spitalele in care lucreaza.

Desi nu au facut-o in mod public, si medicii din Spitalul Judetean Buzau sunt nemultumiti de instrumentarul si aparatura invechite si asteapta ca aceasta situatie sa se indrepte intr-un viitor apropiat.

 

Spitalele buzoiene stau la fel de prost ca si altele din tara, in sensul ca medicamente sunt numai pentru strictul, necesar, iar aparatura medicala e la pamant. La Spitalul Judetean de Urgenta, spre exemplu, aparatele de anestezie au o vechime de peste 12-15 ani si trebuie permanent reparate, computerul tomograf si-a depasit termenul de functionare cu peste 6-7 ani si este tinut in viata cu piese reconditionate, intrucat originalele nu se mai fabrica, iar cel mai „tanar” aparat Roentgen are peste 15 ani si a fost ani de zile folosit la maxim, fiind in prezent  singurul functional.

La salile de operatie, cel putin jumatate din instrumentar e mai vechi de 10-14 ani, iar majoritatea casoletelor nu se inchid, motiv pentru care sunt legate cu sarma. Iar in aceste conditii Guvernul vrea performanta, iar  ministrul Nicolescu promite schimbari majore prin implementarea reformei.

Sa-i mai credem? Spunea cineva, sub forma de comentariu la un articol precedent, ca ar fi potrivit sa acordam gir guvernantilor, dar sa monitorizam daca si cate dintre promisiuni se vor concretiza.