21 Mai 2015 – Sfintii Constantin si Elena si Inaltarea Domnului

Datorita celor doi Sfinti, crestinismul devine religie permisa, jertfa de sange este interzisa, iar duminica este zi de odihna. Anul acesta, Biserica Ortodoxa celebreaza, in aceeasi zi, Inaltarea Domnului.

 

Biserica Ortodoxa si cea Catolica ii sarbatoresc, la 21 Mai, pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, slaviti „ intocmai cu Apostolii“, ca protectori ai credintei crestine. Despre acestia se spune ca au dat libertate crestinismului, au interzis jertfele, iar duminica a fost stabilita zi de odihna, perioada in care au domnit fiind cunoscuta ca „Epoca de aur”.

In calendarul popular, sarbatoarea este numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor, fiindca se crede ca in aceasta zi pasarile isi invata puii sa zboare. Pentru ziua de 21 mai (Sfintii Constantin si Elena) exista o serie de obiceiuri si superstitii care fac referire la vara ce urmeaza sa-si faca aparitia. Agricultorii nu lucreaza, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului, iar in unele regiuni ale tarii este ultima zi in care se mai poate semana porumb, ovaz si mei, deoarece se crede ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se va usca. Tot in aceasta zi, podgorenii respecta ziua de Constantin Graur, pentru ca in popor se spune ca daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii.

Ziua Sfintilor Constantin si Elena este, de asemenea, ziua in care pastorii hotarasc cine le va fi baci, unde vor amplasa stanele si cine le va pazi pe timpul pasunatului.

Femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tamaie si stropesc cu aghiasma, iar taranii aprind un foc mare si stau in jurul lui, prin care obisnuiesc sa treaca si oile, pentru a le feri de rele pe timpul cat vor sta la stana.

 

Despre Sfantul Constantin, cercetatorii spun ca pe vremea cand era impartat a fost puternic influentat in deciziile favorabile crestinismului, de mama sa Elena, care „cu mana de fier si credinta tare” s-ar fi aflat in permanenta in umbra unicului sau fiu.

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia, ca fiica a unui hangiu si, la 16 ani (in anul 270) s-a casatorit cu generalul roman Constantiu Chlorus. In 272 l-a nascut pe Constantin, in localitatea Naissus (in Serbia de astazi).

In 293, imparatul Diocletian i-a poruncit lui Constantiu sa divorteze si l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus, calitate in care el s-a casatorit cu Teodora, fiica vitrega a imparatului Maximian, cu care a avut  inca sase copii. Elena nu s-a recasatorit si a trait in umbra, departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau, pe care l-a sprijinit cu dragoste si afectiune.

In anul 306, Constantin a fost proclamat, de armata romana, drept August al Imperiului, imediat dupa moartea lui Constantiu Chlorus. El si-a readus mama la curtea imperiala, conferindu-i titlul de „Nobilissima Femina” (Doamna prea nobila), iar in anul 325 i-a oferit cea mai mare distinctie pe care o putea primi o femeie, aceea de „Augusta”.

 

In anul 325, imparateasa Elena a plecat intr-o expeditie la Ierusalim, pentru a gasi Sfanta Cruce pe care fusese rastignit Iisus Hristos. Impreuna cu Macarie, episcoopul Ierusalimului, a hotarat daramarea templului construit de imparatuil roman Adrian inchinat zeitei Venus, la mormantul lui Iisus Hristos, aproape de Golgota. In urma sapaturile au gasit trei cruci, si pentru ca  nu puteau sa o identifice pe cea pe care fusese rastignit Iisus, le-au atins de un mort. Acesta ar fi inviat in momentul in care a fost atins cu Crucea Domnului. Episcopul Macarie a aratat crucea multimilor adunate si, de atunci, la 14 septembrie se praznuieste Inaltarea Sfintei Cruci. Imparateasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului si piroanele care ar fi fost folosite la rastignirea lui Iisus, pe care le-a pus in capela palatului.

Sfanta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebita din partea crestinilor. Numele ei se traduce ca „faclie”, „torta” sau „stralucirea soarelui”, iar in cinstea sa au fost ridicate biserici, manastiri, asezaminte teologice sau sociale. Considerata un simbol al puritatii, dragostei parintesti, nadejdii si credintei autentice, pentru grija pe care a aratat-o saracilor si oamenilor simpli, pentru preocuparea fata de problemele crestinismului si pentru evlavia si credinta sa puternica, imparateasa Elena este cinstita ca Sfanta de intreaga crestinatate. Datorita demersului ei de a cauta crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos este si ocrotitoarea arheologilor.

Sfanta Elena si-a petrecut ultima etapa a vietii la locurile sfinte, iar in anul 330 a murit. Sicriul ei, o adevarata bijuterie artistica, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului. In perioada petrecuta la Ierusalim, ea a inceput constructia unor biserici la mormantul Domnului (Biserica Invierii), in Betleem sau pe muntele Maslinilor.

 

Sfantul Constantin cel Mare a luat, in timpul domiei sale, a luat o serie de hotarari care au schimbat soarta crestinismului. In anul 312, inainte de batalia de la Podul Vulturului, in care l-a invins pe Maxentiu, Constantin ar fi avut o viziune. El a vazut pe cer o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge). Noaptea, i s-a aratat Iisus Hristos in vis, cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale Sfanta Cruce, ca semn protector in lupta care urma. Convertirea imparatului Constantin la religia crestina este legata, de foarte multi cercetatori, de acest eveniment.

In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare a decretat crestinismul „religio licita”, adica religie permisa in imperiu. In anul 325 a convocat primul Sinod Ecumenic, in localitatea Niceea (in Turcia de astazi). Avand ca prioritate pastrarea unitatii Imperiului Roman, i-a chemat pe toti episcopii bisericii pentru a decide in problema ereziei lui Arie, care sustinea ca Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci „prima creatura a Tatalui“. Sinodul a stabilit „dumnezeirea Fiului”, compunand totodata primele sapte articole din Crez, a fixat data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si a dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca. La sfarsitul lucrarilor, cand Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oara Crezul, Constantin a spus: „Da, acesta este adevarul. Nu sunt teolog, dar simt ca aici este adevarul. Sunt convins ca nu voi l-ati facut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.

 

In aceeasi perioada, imparatul Constantin a construit o cetate impresionanta pe malul stang al Bosforului, pe locul vechii cetati Bizantion, care ii va purta numele (Constantinopol) si care a devenit noua capitala a imperiului. Aici a fost zidita mareata catedrala inchinata Sfintilor Apostoli.

Pe langa aceste masuri, imparatul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit in ajutorul crestinilor. In 312, el a generalizat duminica drept zi de odihna in intregul imperiu, in 317 a inceput sa bata moneda cu monograma crestina si i-a scutit pe preotii bisericii de impozite si de armata, a interzis practicarea jertfelor sangeroase si a oferit crestinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.

Imparatul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte, de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful si apropiatul sau. A murit la scurt timp, in Nicomidia, si a fost inmormantat in Constantinopol, in biserica ctitorita de el.

In traditia populara se vorbeste despre imparatii Constantin si Elena ca despre parintii Sfintei Cruci.

Cu prilejul celebrarii Sfintilor Impratai Constantin si Elena, peste 1,7 milioane de romani isi sarbatoresc ziua onomastica.

SanatateaBuzoiana.ro  ureaza tuturor sarbatorililor sanatate si La Multi Ani !

 

Tot in aceasta zi, pentru ca anul acesta se implinesc 40 de zile de la Pastele ortodox, pe 21 mai se praznuieste Inaltarea Domnului la ceruri sau Ispasul. Ispas ar fi fost personajul mitic care a asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la Cer.

In popor, aceasta sarbatoare este cunoscuta si ca Pastele Cailor, pentru ca atunci cand Maica Domnului se pregatea sa-l nasca pe Iisus, animalele care nu i-au respectat linistea au fost caii. Fecioara i-a blestemat sa nu se sature decat odata-n an si atunci doar un ceas.

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului apare la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, din anul 332. Pe atunci, sarbatoarea era celebrata odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, sarbatoarea s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile) si de atunci este praznuita in a 40-a zi dupa Inviere.

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.

De la Paste si pana la Ispas, oamenii se saluta cu „Hristos a inviat!” si raspund „Adevarat a inviat!”, iar din ziua Inaltarea Domnului pana la Rusalii se saluta cu „Hristos s-a inaltat!” si se raspunde cu  „Adevarat s-a inaltat!”.