Apreciatul medic buzoian ELENA CHIHAIA s-a stins…

A adus pe lume zeci de mii de copii si a ingrijit tot atatea mamici. Un infarct a rapit-o dintre cei dragi, luni seara, la varsta de 68 de ani.

 

Sanatatea buzoiana este in doliu. S-a stins, brusc, o viata pe care toata lumea a pretuit-o. Mult prea devreme si mult prea brusc. Medicul neonatolog ELENA CHIHAIA s-a stins, luni seara, in urma unui infarct. Va merge, probabil, alaturi de sotul sau, fostul medic anestezist Eugen Chihaia, care a plecat din aceasta lume de pste 15 ani.

A plecat catre o lume mai buna, discret, asa cum a trait, fara a supara pe nimeni, dar lasand in urma multa tristete, multe regrete si lacrimi. Si un fiu minunat, pe Eugen Dragos Chihaia, medic stomatolog, de care era atat de apropiata si de mandra…

Sute de cadre medicale plang, cu lacrimi amare, despartirea de dr. ELENA CHIHAIA, unul dintre cei mai apreciati medici neonatologi pe care i-a avut vreodata comunitatea buzoiana. Zeci de mii de familii carora le-a adus pe lume copiii si pentru care a fost, probabil, prima persoana care i-a tinut in brate, suspina. Lacrimi varsa si cei carora dr. Chihaia le-a tratat bebelusii si chiar le-a salvat viata. Cu totii regreta plecarea la cele vesnice, atat de devreme, a unui om si medic atat de minunat.

 

Colegii din Maternitatea Buzau sunt impietriti de durere. Nimanui nu-i vine sa creada aceasta veste care a cazut ca un buzdugan. 25 de ani au impartit, cu totii, bune si rele, impreuna, iar medicul Elena Chihaia era intre ei „un factor de echilibru, un om educat, un medic exceptional, o colega cum rar exista si o sefa pe care nu aveai cum sa nu o iubesti. Stia sa-si ajute si sa-si apere oamenii cu care lucra, chiar daca era extrem de exigenta atunci cand era vorba despre pacienti. Muncea cot la cot cu noi toti si era un exemplu, nu puteai sa nu-ti faci datoria”, spun medicii si asistentele medicale din Sectia Neonatologie a Maternitatii Buzau, al carei sef a fost mai bine de 10 ani, dr. Elena CHIHAIA, care in februarie 2011 s-a pensionat. „Si atunci am plans, dar nu de durere, ca acum, ci pentru ca ne parea rau ca nu va mai fi zi de zi alaturi de noi”, mai spun fostele colege.

Cu majoritatea celor cu care lucra era foarte apropiata, prietena chiar, fie ca vorbim despre medici, asistentele medicale sau infirmierele cu care isi impartea ziua de lucru si garzile.

Acum, cei care doresc sa-si ia un ultim bun ramas, sa aprinda o lumanare si sa-i ofere o ultima floare, o mai pot face pana joi la pranz, la capela Bisericii „Sf. Parascheva” (cartierul N.Titulescu – biserica de la Rond).

 

Dr. Mircea Suteu: Este greu sa spun acum, in cuvinte, cum a fost doamna doctor Elena Chihaia, pentru ca imi este greu sa accept ca nu mai este. Stiu, multi vor spune poate ca „despre morti, numai de bine”, dar in acest caz cuvintele sunt prea sarace ca sa descrie un om si medic atat de deosebit.

Era, parca, din alta epoca: extrem de bine educata, cu un caracter cum rar am intalnit. Foarte exigenta ca medic, dar extraordinar de competenta, si-a petrecut mai mult de jumatate din viata zbatandu-se pentru micii ei pacienti. Iubea copiii si oricat de mari erau greutatile sistemului in care cu totii am lucrat, doamna doctor ELENA CHIHAIA reusea sa aiba pentru bebelusii de care avea grija ca de copilul propriu, tot ce le trebuia. Chiar daca pentru asta, nu de putine ori a fost nevoita sa indure apostrofari sau critici. Mai mult, facea munca „voluntara” cu mamicile, le educa, le explica ce si cum trebuie sa faca, dand dovada de o rabdare de invidiat.

A fost o colega extraordinara. Nu gasesc al cuvant, chiar daca simt ca acesta nu este de ajuns. Nu se plangea niciodata, oricat de mari ar fi fost problemele pe care le-ar fi avut si facea tot ce putea pentru ca toata lumea sa colaboreze in buna intelegere. O spun din nou, parca nu era din aceste vremuri, avea prea mult bun simt, o educatie pe care o mai vedem astazi doar in filmele de epoca… Dumezeu sa o odihneasca in pace si lumina. Iar lui Dragos, fiul sau, sa-i dea puterea de a trece peste aceasta grea incercare.

 

Daniela Baciu, as. sef. OG I: Mi-e greu sa vorbesc. De aseara, de cand am aflat cumplita veste, simt ca nu mai am cuvinte. Nu-mi vine inca sa cred ca este adevarat. Doamna doctor ELENA CHIHAIA a fost un om si un medic minunat. Avea o experienta din care noi toti am invatat. Am colaborat foarte bine, noi, cei de la obstetrica-ginecologie, cu dumneaei, de la neonatologie. Era un medic si un sef de sectie extraordinar, care pe primul plan isi punea micii pacienti si personalul cu care lucra. Poate de multe ori s-a lasat pe dumneaei la urma. Nu am vazut-o nervoasa decat atunci cand nu avea ce-i trebuie pentru a-si face profesia foarte bine. Niciodata nu si-a aratat trairile interioare, ori supararile pe care, ca orice om, probabil ca le avea, in plan personal.

Am vorbit cu dumneaei acum vreo doua saptamani. Era tonica, mereu cu un zambet si o vorba buna, asa cum era de obicei. I-am promis ca merg sa o vizitez intr-o zi, sa stam mai mult de vorba. Nu am mai apucat…

Adio, doamna doctor, Dumnezeu sa va odihneasca in pace.