Au trecut 7 ani de cand Buzaul l-a pierdut pe doctorul Musat Dobos

26 august 2017 | 21 comentarii |

Familia, impreuna cu fostii colegi si colaboratori, au comemorat aminitrea celui care a fost unul dintre cei mai apreciati si mai iubiti medici pe care i-a avut Maternitatea Buzau de-a lungul existentei sale.

 

Ziua de 30 august 2010 a fost una in care lumea medicala buzoiana era in stare de soc. Medicul Musat Vasile Dobos, unul dintre cei mai cunoscuti doctori din judet a plecat intr-o lume mai buna, in urma unui infarct. Inima sa mare, in care incapea dragostea pentru viata miilor de copii adusi pe lume, n-a mai avut puterea de a sustine propria-i viata. Au fost zile de doliu in Spitalul Judetean de Urgenta, unde medicul a profesat aproape 30 de ani, ca specialist in obstetrica-ginecologie si unde a fost, tot zeci de ani, seful uneia dintre sectiile Maternitatii.

Zeci de mii de familii pe care doctorul Dobos le-a ajutat sa aduca pe lume un copil sau sa-si vada vindecata de o boala ginecologica una dintre sotiile, fiicele sau mamele din acest judet, au fost strafulgerate de vestea neagra ca acest „munte de bunatate”, de profesionalism si franchete s-a stins, intr-o clipa, la 60 de ani.

Joi, familia si fostii colegi de la Maternitatea Buzau au comemorat 7 ani de la trecerea la cele vesnice a celui care a fost omul si medicul Musat Dobos. Emotionant dar discret, decent, asa cum probabil si-ar fi dorit el insusi, cu totii s-au rugat pentru odihna sufletului sau si au aprins o candela in memoria sa.

 

Sa ne reamintim cine a fost doctorul Musat Vasile Dobos. Personal, l-am cunoscut la inceputul carierei mele de jurnalist. Aveam in curs o ancheta despre un posibil caz de malpraxis petrecut in sectia pe care o conducea. A fost deschis discutiei si a manifestat o disponibilitate de comunicare pe care nu o intalnesti prea des in lumea medicala. Si o franchete care nu dadea loc de interpretare. Nu-i placeau ocolisurile. Era direct, la fel ca bisturiul pe care-l manuia cu precizie microscopica. Stia ce spune si stia tot ce „misca” in sectia pe care o conducea. Avea intotdeauna raspunsul la indemana si il dadea intr-un mod clar si precis, chiar daca intrebarea era una incomoda. Si mai ales avea argumente.

Recunostea, insa, ca medicina si medicul au anumite limite si accepta ca „drame se pot intampla oricand”. Pana la urma, cazul pentru care eu m-am dus sa cer lamuriri a fost rezolvat, pacienta si familia acesteia multumita, iar dr. Dobos a devenit, de atunci, un medic cu care am colaborat excelent, pana cand a plecat la „cele sfinte”. Chiar cu o zi inainte fusese de garda, facuse o cezariana si asistase la nasterea naturala a altor sapte bebelusi.

 

Cand l-am intalnit pe medicul Musat Dobos pentru prima data, se intorsese recent din Franta, unde isi facuse doctoratul si unde, timp de trei ani si jumatate cat a lucrat acolo, participase la o altfel de abordare a cazurilor medicale decat se practica la noi, pe atunci. I se oferise posibilitatea de a profesa in Franta si in Belgia, dar s-a intors „acasa”. Incerca sa aplice, si la Buzau, macar o parte din experienta pe care o capatase in Hexagon. Era foarte greu, mai ales in anii ’90 cand, in spitalele romanesti, blocurile operatorii aratau ca dupa razboi, aparatura si instrumentarul erau vechi de peste 30 de ani, se administrau medicamente iesite de sub patent si nici macar acestea nu erau suficiente.

Cu toate acestea, medicii nostri reusesc sa rezolve cazuri complicate. Cu ce au la indemana si de multe ori improvizand, ceea ce in Occident este de neconceput. E greu uneori. Dar trebuie rabdare. Lumea trebuie sa-si schimbe filosofia si prin partile noastre. Sa invete sa devina mai toleranta”, spunea doctorul Dobos, recunoscand ca el insusi, uneori, isi pierde rabdarea, dar apoi se calmeaza si face tot ce-i sta in putinta pentru a „merge inainte”.

 

Isi iubea profesia si parca voia sa recupereze ceea ce nu i-a fost cu putinta inainte de 1990. Cea mai mare „frustrare” pe care o avea era aceea ca, pe vremea lui Ceusescu, multe femei si-au pierdut viata deoarece, avortul fiind interzis, acestea recurgeau la metode empirice si riscante, iar cand ajungeau in spital (daca mai ajungeau), era prea tarziu. Si mai revoltator i se parea faptul ca, de multe ori, medicii erau impiedicati de procurorii care veneau „sa ancheteze femeia muribunda, ca sa afle cine i-a provocat avortul, pentru a-i aplica sanctiuni penale. Sute de mii de femei au murit in tara din aceasta cauza si de cel putin doua ori mai multi copii au ramas orfani”, isi descarca naduful, mentionand ca uneori, medicii isi asumau riscul de a interveni pentru a salva pacienta inainte sa-si dea avizul procurorul, dar daca se descoperea, erau anchetati si chiar pedepsiti.

Considera insa ca, in orice imprejurare si mai ales ca medic „important este sa nu devii spectator, sa nu lasi partea sentimentala sa te domine, sa nu fii sclavul ei. Sa mirosi cazul. Asta te salveaza. Si cu fiecare noua viata, te bucuri si mai faci o cruce. Niciodata nu-i doar meritul tau”, spunea medicul.

 

Nu de putine ori a fost, ca om, ca medic, sef de sectie sau director de spital, varful de lance al medicilor buzoieni in „razboaiele” pe care acestia le-au dus cu factorii de decizie din sistemul medical. Din banii primiti de spital de la guvernul Flandrei Orientale a dotat sectia cu aparatura, a transformat saloanele in regim „rooming” si a renovat jumatate din cladire. Trei rezerve cu paturi pentru gravida si insotitor, cu grup sanitar propriu si cabina de dus, dotate cu frigider si televizor au fost „cadou din partea unora carora le-am operat nevestele. Pentru ei poate nu a fost mare lucru, dar pentru noi a insemnat enorm. A fost modul in care si-au exprimat multumirea pe care voiau sa mi-o arate. La fel s-a facut si Blocu operator”. Spunea ca a facut „o relatie sociala din meseria asta. Un loc de buna-ziua e mai valoros decat orice altceva!

Fara menajamente, insa, arata neajunsurile de zi cu zi si nu-l intimida culoarea politica. „Consistenta politicii nu influenteaza natalitatea”, zicea medicul. Pentru ca a refuzat sa intre in partid si a avut curajul sa-i spuna lui Eugen Nicolaescu, ministrul de atunci de la Sanatate, ca nu intelege nimic din sistemul sanitar, a pierdut sefia Spitalului Judetean. „Sanatatea nu-i matematica. Ea functioneaza pe principiul: «ce bagi, aia scoti». Bagi nimic, scoti nimic”, spunea Dobos. Dupa doi ani de manageriat, a fost eliberat din functie si s-a reintors la maternitatea de pe Bulevardul Garii, unde a continuat sa aduca pe lume copii si sa vindece femeile care sufereau de diverse probleme ginecologice.

 

Si-a dorit din tot sufletul sa vada finalizata noua Maternitate, chiar daca avea unele nemultumiri privind locatia, pe care o considera necorespunzatoare si anumite facilitati care lipseau. Spunea ca spatiul oferit de Consiliul Judetean e mic si nu corespunde realitatii: „4.000 de metri patrati maternitatea noua, 8.000 de metri patrati asta de acum”, explica doctorul. Dar stia si proverbul cu „calul de dar”, asa ca…

Este antologic gestul sau din 2010, cu cateva luni inainte de a pleca din lumea aceasta, cand s-a prezentat intr-o sedinta a Consiliului Judetean Buzau cu un mulaj din plastic, reprezentand un organ genital feminin, si i-a invitat pe consilierii care urmau sa aprobe contractarea unui credit cu care ar fi trebuit finalizata constructia si dotarea edificiului medical, sa atinga mulajul si sa constientizeze ca acesta „nu are culoare politica”. Consilierii au privit insa de la distanta mulajul si au respins proiectul de hotarare care, desi aprobat mai tarziu, s-a dovedit mai degraba o sursa de risipa si de „rezolvare” a unor interese. Maternitatea a fost inaugurata fictiv, de catre fostul presedinte al CJ, Victor Mocanu, in timp ce se afla in campania electorala din 2012. Functionala a devenit abia cu patru ani mai tarziu si dupa alte chletuieli importante.

 

Doctorul Musat Dobos nu a mai apucat sa lucreze in noua Maternitate, pentru ca viata nu i-a iertat faptul ca nu s-a menajat niciodata. Era si el om, avea defecte si nu le nega niciodata, ba chiar si le recunostea cu aceeasi sinceritate care-l caracteriza in tot ce spunea. Avea probleme serioase de sanatate, iar inima lui suferise deja unele interventii chirurgicale. Se afla, chiar, pe lista de asteptare in vederea unui transplant, care i-ar fi adus o inima noua. Desi medicii cardiologi ii recomandasera mai multa odihna si liniste, el a continuat sa opereze si chiar sa faca garzi in Maternitate, sa salveze vieti, sa aduca pe lume copii, sa faca familii fericite.

In ultimii ani locuia la Mierea, intr-o casa construita langa padure si proiectata chiar de el. „Am momente cand zic ca plec. Apoi ma razgandesc. Am aici o casuta, un ciobanesc, cinci pisici, multa liniste si o placuta de metal la poarta pe care scrie doar atat «Pussy Ranch». Atat i-am dedicat si eu organului care m-a facut ceea ce sunt – o placuta”, spunea zambind, cand era intrebat ce-l tine legat de Buzau.

 

Medicul Musat Vasile Dobos s-a nascut in 1950, pe plaiuri bucovinene, la Suceava. A fost educat in mentalitate si sub influenta germana, iar in 1983 a absolvit Facultatea de Medicina „Carol Davila” din Bucuresti. Tot in Capitala, in cadrul mai multor clinici, a urmat specializarea in obstetrica-ginecologie si si-a „facut mana”. Si-a inceput cariera la Vintila-Voda, dupa care a venit la Maternitatea Buzau, unde a profesat pana la sfarsitul vietii, cu o intrerupere de cativa ani, cand s-a aflat la supraspecializare sau si-a facut doctoratul, in Franta. A pastrat legatura cu profesorii si colegii marilor clinici din Bucuresti, cu care colabora la nevoie, in cazuri foarte grave, care nu puteau fi rezolvate intr-un spitral de provincie pentru ca, asa cum spunea dr. Dobos, e bine „sa-ti recunosti limitele”.

In 2016, la doua saptamani dupa inaugurare, noua maternitate a primit numele „Musat Dobos”, in semn de omagiu si recunoastere a meritelor fostului medic pentru comunitate, din partea autoritatilor. Placa memoriala cu numele sau a fost montata la intrarea in cladirea de pe strada Victoriei, astfel incat sa aminteasca celor care ii trec pragul ca fostul medic s-a zabtut pentru ca femeile din Buzau sa poata aduce pe lume copii in conditii de siguranta, iar medicii sa lucreze intr-un mediu adecvat zilelor noastre.

 

Alexandra Dobos-Rodriguez

In particular, „Dudus” (cum ii spuneau cei apropiati) era un om sensibil, un mare iubitor de cultura si arta. Avea si o voce formidabila, iar la petrecerile cu prietenii interpreta cu mare talent arii din cele mai cunoscute opere clasice.

Era fericit ca Dumnezeu i-a daruit doi copii minunati: baiatul, Sebastian Dobos, medic chirurg de succes la Bruxelles, iar fata, care are cetatenie romana si franceza, absolventa de Drept si a Conservatorului din Toulouse (Franta). Din septembrie 2013, Alexandra Dobos – Rodriguez isi continua studiile la Scoala de Muzica din Lausanne (Elvetia), la clasa prof. Leontina Vaduva si este considerata una dintre cele mai promitatoare voci ale generatiei sale.

Ar fi fost fericit sa o vada pe Alexandra, anul trecut, culegand ropote de aplauze la „Calvin Haus” din Berna (Elvetia), in spectacolul dedicat Zilei Culturii Nationale Romane, sau la Bucuresti, la Sala Radio, la Gala aniversara „Leontina Vaduva 30”, alaturi de profesoara sa si alti tineri discipoli ai celebrei artiste, una dintre cele mai sonore nume ale solisticii internationale.

 


Categorii: Actual, Editorial, Medici

Comentarii (21)

  1. Adi spune:

    Frumos articol! Eu am locuit peste 10 ani pe acelasi palier de bloc cu el, dar am aflat despre el mai multe din acest articol decat din rarele intalniri cu el pe scara blocului… Multumesc, Nina!

Adaugati un comentariu


 

*