Calatoria in timp a unui copil abandonat in orfelinatele anilor 80

Daniel Rucareanu, presedinte al Asociatiei „Federeii”, care in anii 80 a avut nesansa sa ajunga intr-un centru pentru copii abandonati, vorbeste astazi, public, despre violentele repetate ale personalului institutiei.

 

Gulagul institutionalizarii in regimul comunist, copiii nevinovati care au suferit atrocitati fara sa fie intr-o inchisoare propriu-zisa, a reprezentat un subiect sensibil al Conferintei Regionale Europene ISPCAN care are loc in aceste zile, la Bucuresti.

Daniel Rucareanu, astazi presedinte al Asociatiei Federeii (Federatia adultilor din casele de copii), aprezentat, cu acest prilej, violentele la care erau supusi copiii abandonati, din partea personalului institutiilor care ar fi trebuit sa-i ocroteasca, violente de care si el a avut parte.

In urma decretului ceausist care interzicea avorturile si contraceptia, s-a produs o explozie a natalitatii, de la 400.000 de copii nascuti in 1966, la 1,6 milioane de copii in 1968. Presiunea masiva asupra familiilor a dus la abandonarea a zeci de mii de copii pana in 1989, in contextul in care a fost promovata ideea ca statul poate avea grija de cei mici in locul parintilor care nu pot face fata. „Aproape toti copiii care au ajuns in anii 80 in institutii de ocrotire aveau deja experienta violentei in familie, a abandonului si mai ales a neglijentei”, si-a inceput Daniel marturia.

 

„As dori sa facem o calatorie in trecutul unui astfel de copil. Este vorba despre un copil care, inainte de a ajunge intr-o institutie de asa-zisa ocrotire a copilului, in septembrie 1985, a trecut prin intamplari dramatice. Acest copil a fost abandonat in mai multe randuri, plimbat dintr-o casa in alta, de nimeni dorit. Pe trupul acestui copil, de sute de ori, s-au stins tigari. Acest copil a fost pus in lanturi pe cand avea sase-sapte ani. Acest copil a fost de mai multe ori in coma, din cauza violentelor la care a fost supus, in zona capului. Acest copil ajunge in septembrie 1985 intr-o casa de copii din Prahova… si nu stia ce inseamna asa ceva. Descopera, inca din prima zi, ca nici acest spatiu nu este «acasa». Aici trece prin mai multe evenimente dureroase, absolut reale”, a marturisit Daniel Rucareanu, pentru prima data, in mod public.

El a cerut audientei sa-si imagineze „un supraveghetor de noapte care se plimba cu un fel de baston de cauciuc si care loveste copii pe holuri. Un alt supraveghetor, care, auzind harjoneala unor copii, ii pune pe acestia sa se loveasca intre ei, el stiind foarte bine ca cei doi baieti sunt prietenii cei mai buni. Imaginati-va un domn, fochist si paznic in acelasi timp, care loveste peste fata, caci locul potrivit al loviturilor este fata… si asta fiindca cei doi baieti revenisera in camin la ora 21”.

 

Daniel le-a cerut celor prezenti sa continue exercitiul de imaginatie, pentru a putea sa inteleaga ce insemnau orfelinatele in epoca comunista. „Imaginati-va un profesor supraveghetor care loveste un copil fiindca acesta doreste sa studieze intr-o scoala normala, in oras. Imaginati-va un copil, pus de un asistat, care trecuse prin asa ceva si ajunsese la varsta maturitatii, sa spele toaletele si sa bata covoarele, noaptea, timp de luni de zile, si toti angajatii acelei institutii se fac ca nu vad lucrul acesta. Imaginati-va un asistat adult care are un obicei pacatos: sa-i puna pe cei mici «sa umfle botul», si sa ii loveasca, pana cand iese un sunet pe care el il asteapta. Si as putea continua cu aceste intamplari… Este prima oara cand povestesc aceste lucruri. Nici macar sotia mea nu le cunoaste. De ce am facut-o? Nu ma intereseaza compasiunea nimanui. Ci sa ii fac pe cei din aceasta sala si pe cei care vor citi textele pe care unii jurnalisti le vor scrie sa reflecteze asupra unui destin care s-a multiplicat, in anii 80 si anii 90, de sute de mii de ori. Acesti oameni, care au trait asemenea evenimente, isi poarta traumele singuri, nestiuti si neajutati, de cele mai multe ori. Din acest motiv, foarte multi dintre veteranii sistemului de ocrotire, fostii asistati, esueaza. Cunoasteti foarte bine aceste statistici, n-am sa le pomenesc”.

 

Fostul copil maltratat in orfelinatele din Romania s-a intrebat adesea de ce si cum au fost posibile toate aceste atrocitati, in Romania anilor 1970-1980. „Una dintre explicatiile mele este legata de notiunea de proprietate. In Romania acelor ani, nu exista notiunea de proprietate privata, totul era in comun. Si nu ma refer strict la imobile, la bunuri materiale, ci la faptul ca nici viata, nici lucrurile nu apartineau proprietarilor de drept. Lucrul acesta fiind posibil, a determinat violentele. In Romania, un principiu fundamental al democratiei, care vine din spatiul britanic – habeas corpus – nu a capatat radacini. Sa pastrezi corpul inseamna sa nu fie supus abuzului gratuit, sa nu fie inchis intr-un loc pana cand vinovatia sa nu este stabilita”, si-a incheiat Daniel marturisirea.

Dosarul de institutionalizare a copilului Daniel Rucareanu, un document sec si pur administrativ, nu continea decat corespondenta intre primarii si scoli. Nici un raport psihologic sau fisa pedagogica, absolut nimic despre persoana in afara de nume si data nasterii.

In raportul final al Comisiei de Investigare a Crimelor Comunismului, capitolul referitor la politica demografica a regimului, este pomenita o singura data situatia generatiilor de copii nedoriti nascuti in urma decretului ceausist din 1967. „Cred ca este o scapare a celor care au redactat acest raport. As dori sa le spun ceva. Dimensiunile «Arhipelagului Orfelinat» au fost atat de mari, incat necesita o analiza atenta a cauzelor care au dus la crearea sa si constituirea unei comisii de investigare a abuzurilor care au avut loc in aceste institutii. Pentru ca aceste abuzuri s-au petrecut si au marcat sute de mii de copii.Sa nu uitam ca istoria ignorata se repeta”, a concluzionat Daniel.

 

In perioada 27-30 septembrie, la Bucuresti are loc cea de-a 14-a editie a Conferintei Regionale Europene ISPCAN – The International Society for the Prevention of Child Abuse and Neglect, evenimentul organizat in colaborare cu FONPC – Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copii. Este pentru prima data cand acest eveniment are loc in Romania, iar tema abordata anul acesta este „In primul rand copiii! Raspunsuri intersectoriale si de colaborare la abuzul, neglijarea si exploatarea copilului”.

Personalitati de top la nivel mondial vor prezenta, in cadrul evenimentului,  instrumente de invatare multiple si vor sustine prelegri, iar timp de o zi va avea loc un master-class. Prezentarile in plen, simpozioanele si atelierele de lucru vor aborda teme de interes precum Planul de actiune european privind prevenirea maltratarii copiilor, sisteme si servicii de protectie a copilului abuzat si neglijat in Europa si in Romania, siguranta internetului, migratia si minorii neinsotiti, violenta in familie, abuzul in scoala, prevenirea abuzului sexual, parenting, activitatea Comisiei Europene privind drepturile copilului etc. Evenimentul include, in premiera, o conferinta dedicata tinerilor Youth Forum.

 

In deschiderea lucrarilor conferintei, Joan Van Niekerk, presedintele ISPCAN, a spus ca „Ne aflam intr-o era a dezvoltarii, de extindere a educatiei in special in randul tinerelor femei si fetelor, in scopul de a preveni orice forma de violenta indreptata asupra copiilor. Nu doar in Romania, nu doar in Europa, ci in lumea intreaga. Si cum putem face asta? Prin implicarea statelor, care sa aloce resurse pentru protectia copiilor.

 „Aproape un miliard de copii din toata lumea sunt supusi, zi de zi, abuzului si neglijarii, in conditiile in care, in continuare, parintii considera ca pedepsele fizice sunt o cale normala de a educa tanara generatie”, a subliniat la randul sau Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF in Romania, mentionand ca „urmarile acestui tip de tratament de-a lungul vietii, si in primul rand impactul psihologic, nu se limiteaza la individ: costul violentei impotriva copiilor este estimat la 7 trilioane de dolari”.

Au mai luat cuvantul prof. dr. Maria Roth, co-presedinte ISPCAN, Bogdan Simion, presedintele FONPC, Ionel Oprea, adjunctul Avocatului Poporului pe domeniul drepturilor copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor si persoanelor cu dizabilitati.

 

Conferinta Regionala Europeana IPSCAN se incheie miercuri, 30 septembrie 2015. Organizatorii considera ca specialistii vor pleca de aici cu informatii si experiente noi, inovatoare, pe care le pot ultiliza in interventia lor cu copilul-victima a abuzului si cu familia acestuia.

Astazi, la ora 18:00, pe agenda Conferintei se afla un forum special dedicat crizei refugiatilor din Europa.

Scopul acestui forum este „constientizarea crescuta a nevoilor pe care le au copiii refugiati si sustinatorii acestora. De asemenea, pe agenda de discutii vor fi si identificarea nevoilor pe care le au organizatiile/institutiile care lucreaza cu copiii si familiile refugiate astfel incat profesionistii si voluntarii sa poata actiona eficient pentru ameliorarea  situatiei cu care se confrunta acestia si in special pentru a se garanta respectarea drepturilor omului si implicit ale copiilor”, se arata in invitatia-program transmisa de organizatori.