Cam umblam cu nasul taiat…

18 noiembrie 2013 | 1 comentariu |

Francisco StoicaNu intelegeam de ce romanii prefera sa se uite mai mult la vreme si horoscop decat la alte emisiuni de televiziune. Cred ca nu prea mai au incredere in altceva, s-au cam saturat sa fie amagiti sau mintiti. Nu m-ar mira ca in curand sa dispara din librarii cartile de povesti, desi este mai bine sa intri in lumea lor, fie ca este vorba de Harap Alb, Fat-Frumos din lacrima sau Pacala. Sau de alte titluri.

Probabil nu dam inca buzna sa cumparam astfel de carti este pentru ca suntem prea frumos dusi cu vorba. In toate domeniile. Sistemul medical se incadreaza si el in… de n-ar fi, nu s-ar povesti. Asa se face ca trecura vreo 24 de ani de cand tot intrara romanasii in spitale cu bani pregatiti in buzunare. Speriati de moarte, ca daca nu dau, nu au parte de servicii corecte.

Suparare mare este atat pe sistemul halatelor albe, pai ce noi avem nevoie de spaga, dar si pe… contribuabil, adica noi de unde sa tot dam?

Problema ramase pe undeva pe la mijloc si trecura peste ea multe zapezi, multe friguri fura simtite cand de o parte, cand de alta. Mai aparu din cand in cand un personaj cam firav denumit flagrant, cu efectele razelor de luna asupra sosonilor. Povesti… Pentru ca pareau pana la urma multumiti cu totii, unii ca dadeau, altii ca luau, isi strangeau de fapt mainile multumiti de rezultat. Se retragea apoi fiecare in mediul lui, saracit de Zmeul-Zmeilor, zis si Guvern, o aratare care isi invarte buzduganul la vedere si pupa pe ascuns pe Muma Padurii, un personaj care da salarii de mii de euro, care parjoleste padurile si firmele, seaca subsolurile de bogatii venite de la mosii si stramosii nostri, aduce bugetul la sapa de lemn.

Si spune un nepot, probabil al lui Harap Alb, ca ar trebui sa se dea la sanatate sase la suta din PIB. Bun, pai daca ii da statul, fiind vorba despre un sistem gaunos, cu achizitii dubioase, rezultatul va fi tot in lacrimi pentru noi, asiguratii de rand. Si venira, cu mic, cu mare multi din sistemul medical, sa protesteze. Sa le dea Zmeul mai mult, spre binele tuturor.

In zadar strigati insa si afisati vorbe pe cartoane, pentru ca Guvernul si-a asumat spre exemplu redarea increderii cetatenilor in sistemul de sanatate, prin accesul civilizat la serviciile medicale de care au nevoie. Adica vor fi mai multi oameni de ordine, holuri mai largi, usi mai frumoase, fotolii in salile de asteptare, gresie scumpa pe jos.  Si mai spune ministerul ca vrea sa redea demnitatea personalului medical. Oare cum, daca de marirea salariilor nu poate fi vorba? Le distribuie cate un kilogram de demnitate?

Povesti… Pe sub masa tratativelor, Zmeul isi da mana cu Muma, aruncand pe piata vorbe usoare. Adica este deschis dialogului si colaborarii astfel incat calendarul de indeplinire a obiectivelor comune, asumat de ambele parti, sa fie respectat. Frumos puse cuvintele unul langa altul, nu? Problema este ca una din parti a luat drumul pribegiei, sa-si arate oful.

Probabil ca Slavici, daca ar fi trait astazi, nu l-ar fi ales pe Pacala din randul saracilor. Cum ar fi fost povestea?

 

 


Categorii: Editorial

Comentarii (1)

  1. Julia spune:

    Asa o fi!? Dar cand ai salar 800 lei, esti singurul parinte sustinator de familie si copilul are o urgenta (apendicita), “cheltui” in spital vreo 500-600 lei, cum o fi!? Sa nu-mi spuneti ca din “banii de buzunar” ai infirmierei, asistentelor si medicilor se cumpara tratamentul bolnavilor. Ne-am invatat sa ne vaitam dar am uitat ca suntem oameni. Nici noi nu avem monetaria statului la indemana….

Adaugati un comentariu


 

*