Cum a ajuns meseria de medic in Romania un adevarat „sport extrem”

Rezultatele unui studiu realizat de Colegiul Medicilor Bucuresti, arata ca marea majoritate a medicilor au fost agresati verbal sau chiar fizic in timp ce isi exercitau meseria.

Prof. dr. Ioan Lascar

Pe langa conditiile cu totul „speciale” pe care le ofera sistemul public de sanatate unui medic care doreste sa isi exercite profesia in Romania,  aceasta meserie presupune si anumite riscuri pe care putini le-ar banui. Mai precis, medicii constituie una dintre categoriile profesionale cele mai expuse riscului unei agrersiuni la locul de munca, pornind de la agresiunile verbale, care sunt cele mai frecvente, pana la agresiunile fizice, aceste acte venind chiar din partea pacientilor sau a aprtinatorilor acestora.

O confirma rezultatele unui studiu realizat recent de Colegiul Medicilor din Bucuresti. Desi studiul a fost realizat in randul a 541 de medici din 22 de spitale din Capitala si judetul Ilfov, realitatea care rezulta din rezultatele sale este valabila pentru intreaga tara, fiind posibil sa varieze de la o zona la alta doar procentele.

Rezultatele cercetarii au fost facute publice in cursul zilei de ieri de catre medicul Ioan Lascar, presedintele Colegiului Medicilor Bucuresti, care a precizat ca numarul real de violente la adresa medicilor este mai mare decat cel inregistrat oficial, si a cerut „toleranta zero” fata de astfel de fapte, intrucat absenta sanctiunilor pentru cei care comit astfel de agresiuni sporeste nemultumirea si accentueaza stresul in randul cadrelor medicale.

Conform raportului facut public ieri, 86 la suta din medicii care isi exercita meseria in spitale din Capitala si judetul Ilfov, au fost cel putin o data agresati verbal in timpul servicului, iar 10 la suta chiar au fost victime ale agresiunilor fizice. Indiferent de genul de agresiune la care au fost expusi, fie de natura verbala, fie fizica, jumatate dintre medici spun ca aceste evenimente le-au afectat sanatatea, calitatea vietii sau activitatea. In multe cazuri, medicii nu au reclamat actele de agresiune la adresa lor si de aceea, numarul real de astfel de cazuri este mai mare decat cel inregistrat in statisticile oficiale. „Nici cazurile de agresiune, nici consecintele acestora asupra personalului medical nu au fost inregistrate sistematic si nu exista mecanisme unitare de raportare sau proceduri scrise pentru a manageria acest tip de incident” se mai arata in raport, specificandu-se si faptul ca medicii si-ar dori un sistem de monitorizare a acestor incidente si sanctionarea celor vinovati.

Doar 14,2 la suta dintre medicii chestionati au declarat ca nu au fost victime ale agresiunilor, iar 48 la suta dintre cei care au fost victime ale violentei la locul de munca nu au depus un raport oficial cu privire la eveniment pentru a semnala violenta fizica sau abuzul verbal. Totodata, doar 47,3 la suta dintre medicii care au fost agresati fizic spun ca au facut plangere la Politie in acest sens. In ceea ce priveste efectele acestor agresiuni, 36,8 la suta dintre respondenti spun ca au ajuns sa sufere de simptome date de stres si epuizare si, in anumite cazuri, de tulburari datorate unui stres post-traumatic. Totodata, 15,7 la suta dintre medici apreciaza ca violenta a avut un impact negativ asupra familiei si asupra calitatii vietii lor.

Cel mai expus actelor de violente este personalul din cadrul sectiilor de Urgente, situatia datorandu-se lipsei de medici, fapt ce ingreuneaza activitatea sectiilor respective, starnind nemultumirea pacientilor si a apartinatorilor acestora, aflati la randul lor sub presiunea stresului. Timpul de asteptare este cel mai adesea cauza nemultumirii pacientilor sau insotitorilor acestora, urmatoarele motive de agresiune precizate in studiu fiind incidentul produs fara un motiv aparent, pacientii nemultumiti fata de diagnostic, pacientii nemultumiti fata de modul de consultatie, ori fata de refuzul medicului de a prescrie un anume medicament si fata de refuzul acordarii concediului medical.