Cutia milei pentru sanatate

Suntem un popor bolnav. Bolnav si cinic. Atat de bolnav, incat in aproape toate statisticile europene suntem „fruntasi” la boli grave. Si atat de cinic, incat tratam ca pe un spectacol efemer situatia disperata in care au ajuns spitalele romanesti in care nu mai sunt bani nici pentru tratarea urgentelor medicale. Pentru multe dintre unitatile sanitare cu paturi din sistemul public,  „cutia milei” pare sa fie singura salvare. Statul nu-si aminteste de sistemul sanitar decat in campanii electorale. Chiar si atunci, doar pentru promisiuni desarte. Iar printre milioanele de euro tocate pe parcuri in mijlocul satelor sau sali de sport la „Cuca-Macaii” unde traiesc doar pensionari, guvernul mai scapa printre degete cativa banuti pentru Sanatate.

Ce-i mai trist este insa ca presa se mplica prea putin intr-o „poveste” care n-ar trebui sa lipseasca din deschiderea niciunui jurnal. Adevaruri socante despre situatia disperata in care spitalele se zbat sa supravietuiasca fara bani, fara aparatura medicala si mai ales fara personal medical apar in media episodic. Sunt tratate cu superficialitate si apoi sunt abandonate, pentru un rating mai mare generat de „Elodia”, de mascarada lui Dan Diaconescu la Oltchim, de fuga lui „Sima” cu sau fara banii celor care si-au asumat riscul de jucatori la Bursa, ori de candidatura lui Becali la Parlamentare pe listele liberalilor.

La mijlocul saptamanii trecute, medicii celui mai mare spital de pediatrie din tara, Spitalul de Urgenta „Grigore Alexandrescu” din Bucuresti, solicitau printr-o scrisoare disperata pe care au transmis-o catorva redactii din presa centrala, obtinerea „oricarui tip de ajutor” pentru a se putea continua ingrijirea copiilor bolnavi. La originea dezastrului, care oricum exista in sistemul sanitar romanesc, se afla Ordonanta 47 din septembrie 2012, prin care Ministerul Finantelor  a bagat spitalele in aceeasi oala cu „baietii destepti” care s-au saturat de atat furat. Noua prevedere impune, nici una, nici doua, interzicerea oricaror achizitii de catre ordonatorii de credite, pana cand isi achita datoriile inregistrate la finalul anului 2011 si pe cele facute in anul acesta. Spitalele din Romania sunt si ele ordonatori de credite, asa ca nu mai pot achizitiona nici medicamente, nici materiale sanitare pana nu-si achita datoriile, iar asta in conditiile in care toata lumea stie ca sistemul sanitar functioneaza „pe datorie”, ca sufera de subfinantare cronica.

Se stie ca cele mai mari spitale, unde sunt rezolvate cele mai grave si mai complexe cazuri medicale au datorii de zeci sau chiar sute de miliarde de lei vechi, iar sansa ca aceste sume sa poata fi achitate este inexistenta in conditiile in care statul nu este capabil sa emita o politica de finantare coerenta, justa si pertinenta, bazata pe analiza reala a costurilor din sistem.

Dar, revin la mediatizarea acestei situatii disperate, in care sanatatea la care cu totii contribuim, cu sume deloc neglijabile, de o viata, a ajuns sa se finanteze din „cutia milei”. Nu pot sa nu constat ca este un subiect trecut in plan secundar sau este chiar ignorat de marile redactii. Ca prea putin timp i s-a alocat, desi la un moment dat fiecare dintre noi s-ar putea sa avem nevoie de servicii medicale. Ca ne intereseaza pe toti, in comparatie cu alte subiecte care ce-i drept „fac spectacol”, dar carese adreseaza direct doar caorva dintre cetatenii acestei tari.

Zile in sir, talkshow-rile sunt concentrate pe brokerul Sima, iar mai nou pe candidatura lui Becali, dar n-am vazut pe niciun post central de televiziune, unde tot saracul se uita, analizata cu seriozitate  sutuatia sanatatii romanesti, pentru care de ani de zile, in laboratoarele Ministerului de Finante se aloca cel mai mic buget dintr-o tara europeana. Si nici evidentiat faptul ca acumularea de datorii de catre spitale este cauzata de subfinantare si mai putin de  managementul defectuos, la care guvernantii fac trimitere mult prea des, desi tot ei numesc managerii dupa cum le dicteaza interesul politic si mai putin dupa competenta. Prea rar am vazut sa se arate ca din aceasta cauza, 70% din bugetul alocat unui spital merge la fondul de salarii si numai 9% din fonduri raman  pentru medicamente (desi legea prevede 25% din buget), restul reprezentand cheltuielile cu utilitatile (energie electrica, apa, gaze etc).

Macar in ceasul al 13-lea, poate n-ar fi rau sa incercam cu totii sa militam mai mult pentru sanatatea noastra si sa-i sanctionam pe cei care-si bat joc de ea, lasand-o la mana „cutiei milei”.

Nota pentru cititori: In Romania, dreptul la sanatate este garantat prin lege, iar urgentele medicale, bolile incluse in programele nationale si tratamentul copiilor beneficiaza de gratuitate. Daca ati fost nevoiti sa va cumparati medicamentele in spitalele in care ati fost internat, va rugam sa ne scrieti pe adresa redactie@sanatateabuzoiana.ro , iar cazurile cele mai interesante vor fi publicate.