De ce tace doctorul Arafat?

8 octombrie 2012 | 0 comentarii |

Nina NeaguCare este pretul tacerii unui om? De ce tace ministrul fara portofoliu Raed Arafat? El, a carui volubilitate era debordanta inainte de a fi ministru, acum tace. Constat, nu fara surprindere, ca de cand a preluat atributiunile administrative de la Sanatate, dr. Raed Arafat a devenit aproape invizibil si mai mult mut. Ciudat!

Toata lumea stie ca este o persoana sociabila, care stie forte bine sa-si vanda mediatic imaginea si sa-si puna in valoare priceperea, o persoana extrem de implicata, care in perioada cat a indeplinit functia de secretar de stat, aproape zilnic aparea intr-o stire sau oferea o explicatie.

Nu era saptamana in care sa nu sustina o conferinta de presa sau macar sa dea o declaratie, sa aiba ceva de transmis. Acum, parca este alt Raed Arafat. De mai bine de o saptamana de cand a demisionat Vasile Cepoi, doctorul Arafat tace. A devenit introvertit, precaut sau are alte motive pentru care plateste in acest fel ?

Nu tu legea Sanatatii, nu tu politici sanitare pentru care, fara dubiu, si-a dovedit tenacitatea in cei aproape 20 de ani in care care s-a ocupat de SMURD. Nimic despre asigurarile private de sanatate si mai ales nimic despre lipsa banilor din sistem, in conditiile in care in ultimele doua luni ale anului multe spitale risca sa puna lacatul pe usa. Nimic despre resuscitarea sistemului de sanatate, despre solutii sau consecintele aplicarii noii legislatii, nici despre integrarea serviciilor private sau stimularea investitiilor.

Nicio declaratie pe site-ul Ministerului Sanatatii, unde chiar si dupa ce a demisionat, fostul ministru Cepoi a fost citat. Niciun comunicat de presa, nicio iesire publica. Doar o interventie la Antena 3, sambata seara, unde a dat o explicatie sumara si evaziva despre „refuzul” de a intra in politica si, deci, de a ocupa portofoliul de ministru cu drepturi depline, pe un ton destul de rezervat.

Nu pot, in aceste conditii, sa nu ma gandesc la cauzele care i-au determinat o astfel de atitudine. Si nu cred ca timiditatea sau prudenta ar fi explicatia, avand in vedere vehementa cu care i-a tinut piept presedintelui Traian Basescu, ci mai degraba un calcul precis, facut la rece, din care a inteles ce are de pierdut si ce are de castigat. Ce-i drept, in confruntarea cu Basescu  avea sustinerea masiva a maselor, oamenii iesisera in strada pentru a-l sustine si a-i apara „cauza”, in timp ce de aceasta data sansa i-a fost suflata de premierul Ponta care a anuntat inainte imediat dupa demisia lui Cepoi ca domnul Arafat nu face parte din Guvern, deci nu poate prelua portofoliul de la Sanatate. Si chiar el si-a asumat acest portofoliu, dar responsabilitatile i le-a transferat doctorului Arafat, chiar daca acesta o fi sperat ca altfel se va intampla.

Poate se teme, asa cum a lasat sa se inteleaga, sa intre in politica (portofoliul de ministru este unul politic), pentru a nu i se lua viata privata si afacerile la puricat. Sau, poate, intr-adevar, este foarte ocupat sa rezolve paienjenisul in care Sanatatea se zbate. Exista si posibilitatea ca pur si simplu, stiind din interior cat de putred este sistemul, care pe deasupra are si o miza electorala uriasa, nu vrea sa fie responsabilizat. Dar niciuna dintre aceste premize nu-i justifica tacerea.

Oricare-ar fi motivul pentru care doctorul Arafat tace, chiar si in cazul in care a adoptat atitudinea de a tace si face, ceva nu se leaga, nu i se potriveste…


Categorii: Editorial

Adaugati un comentariu


 

*