Două sărbători importante pentru creștini: Duminica Floriilor pentru ortodocși și Paștele pentru catolici

1 aprilie 2018 | 0 comentarii |

Anul acesta, pe 1 aprilie, catolicii și protestanții sărbătoresc Învierea Domnului, iar creştinii ortodocși, Floriile sau Duminica Stâlpărilor, a intrării Domnului în Ierusalim.

 

Astăzi, milioane de credincioși catolici și protestanți sărbătoresc Invierea Domnului. Papa Francisc a oficiat Slujba de Înviere pentru Paştele Catolic la Bazilica Sf. Petru din Vatican și i-a îndemnat pe credincioşi să lase deoparte mulţumirea de sine şi să-şi reînnoiască credinţa în depăşirea nedreptăţii.

Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii este sărbătorită și de credincioșii catolici din România, care au mers la biserică, în această noapte, cu coșuri pline cu bucate alese, pentru a fi binecuvântate de preoți. În coşurile aduse la biserică şi acoperite cu ştergare albe, credincioşii au pus cozonaci, ouă roşii, pâine, produse din carne de miel, ciocolată şi vin. Din mâncarea sfinţită, la micul dejun din duminica Paştelui, fiecare membru al familiei trebuie să guste. Binecuvântarea bucatelor este un obicei străvechi care datează din secolul al XV-lea şi a fost păstrat cu sfinţenie şi azi în toate bisericile romano-catolice.

După slujbă, aceștia au plecat acasă cu lumânări aprinse în mâini și cu bucatele sfințite, pentru a duce și în casele lor Lumina Sfântă și a sărbători împreună cu cei dragi, Învierea Domnului.

 

La fel ca și de Paștele Ortodox, Paștele Catolic are o serie de superstiții de care credincioșii țin cont. În anumite zone din Transilvania, băieții împodobesc brazii cu panglici colorate în Sâmbătă Patimilor, iar seară, la lăsarea întunericului, tinerii merg în curțile fetelor cu crengi de brad înfășurate cu acele panglici.

În prima și a două zi de Paște, fetele îi așteaptă pe stropitori. Stropitul sau udatul tinerelor nemăritate este un obicei catolic respectat mai ales în părțile Ardealului și Ungaria, precum și în anumite zone din Slovacia.

În trecut, fetele erau udate cu apa rece că gheață, însă, odată cu trecerea anilor, această „scaldare” a fost înlocuită cu parfumarea tinerelor. Acest obicei simbolizează beatitudinea și este privit că o binecuvântare, este o urare de noroc în tot ce își propun. Stropitul de Paște îşi are originea în Germania, iar majoritatea românilor din Ardeal l-au adoptat cu mare drag. Stropitul este practicat de popoarele cu origine germanică în amintirea zeiţei fertilităţii şi a primăverii, „Ostera”, denumire din care provine şi „Ostern” – Paşte.

Altă tradiție de Paște este încondeierea și dăruirea ouălor roșii, care simbolizează momentul în care Maica Domnului își plânge Fiul crucificat.

 

Tot astăzi, pentru creștinii ortodocși este Sărbătoarea Floriilor, una dintre cele mai importante din an. Floriile deschid ciclul sărbătorilor de Paşte, care se încheie cu Înălţarea Domnului.

Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.

În tradiția creștină se spune că Domnul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim pe un asin, înconjurat de cei 12 apostoli, cu o săptămână înainte de patimile sale. Mulţimea, recunoscându-l ca pe adevăratul Mântuitor, l-a întâmpinat cu ramuri de finic (palmier), de măslin și cu flori, dar şi cu cântări de bucurie.

Iisus şi-a pregătit singur intrarea, ca să fie recunoscut ca Mesia, iar când l-au văzut, oamenii au început să strige: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.”

În ziua de Florii există obiceiul ca oamenii să meargă la Biserică având în mâini ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfinţite de către preot, obicei care aminteşte de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. Crenguţele de salcie sunt împărţite credincioşilor după slujba de Florii, iar aceștia le vor duce acasă şi le vor pune la icoane, la geamuri, la uşi şi la porţi, pentru a le apăra casele de boli şi necazuri.

 

Sărbătoarea de Florii înseamnă şi a doua „dezlegarea la peşte”, după cea de la Buna Vestire, pentru cei care ţin post. Ziua de Florii reprezintă şi începutul ultimei săptămâni a Postului Paştelui sau Săptămâna Patimilor.

Din seara de duminică, bisericile încep slujbele speciale ale Săptămânii Mari, numite denii. În aceste slujbe pot fi regăsite toate momentele remarcabile din viaţa Mântuitorului, de la intrarea acestuia în Ierusalim şi până la Învierea Sa din morţi.

În unele zone ale țării, oamenii își încing mijlocul cu crenguțele de salcie, crezând că astfel alungă boala, se vor vindeca mai ușor și devin mai puternici. Se spune că salcia vindecă durerea și este un antidot pentru mușcătura de șarpe.

De Florii, oamenii merg pe la mormintele rudelor pentru a le agăţa de cruci crenguţele de salcie, astfel aceştia vor şti că Paştele se apropie.

Tot în ziua de Florii, există tradiţia ca şnurul de la  mărţisor să fie agăţat într-un copac înmugurit sau înflorit, pentru a avea sănătate şi belşug în anul ce urmează.

Există în unele zone ale ţării şi obiceiul ca fetele singure să-şi pună sub pernă crenguțe de salcie și busuioc, ca să devină mai frumoase şi mai dorite de flăcăi, pentru a se putea mărita în acel an.

 

În alte zone, de Florii se scoate zestrea se scoate din casă, pentru a fi aerisită. Un alt obicei este acela ca părinţii să îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când vin de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.

Tot în această zi, în trecut, se făcea un ceremonial complex numit Lăzărița. Asemănător cu obiceiul colindelor, la acest eveniment participau doar fetele. Una dintre fete, numită Lăzărița, se îmbrăca în mireasă și alături de prietene, colinda pe la ferestrele caselor din zonă.

Se spune că dacă te împărtășești de Florii și îți pui o dorință, aceasta se va îndeplini mult mai repede față de restul anului.

Tradiția spune că cine se spală pe cap de Florii fără apă sfințită și descântată, riscă să albească.

În Duminica Floriilor nu trebuie să te cerți cu nimeni. Este o zi de sărbătoare și se sărbătorește cu vin și pește, fiind și dezlegare la pește. Certurile din această zic duc la neînțelegeri în familie pentru tot restul anului. În această zi mare nu se spală, nu se coase și nu se face curat.

 

În tradiția populară, salcia simbolizează fecioria. Din punct de vedere creștin însă, acest simbol are conotații mult mai complexe. În textele creștine, ramura de salcie este menționată pentru prima dată de pastorul Hermas.

Acesta îi descrie pe creștini drept ramuri de salcie purtătoare de rod, adică o contradicție a naturii salciei, care își distruge florile înainte ca rodul să se lege.

Comparația vrea să spună că cei care au murit cu dragoste de Hristos în suflet, sunt mai vii decât dacă ar fi trăit păgâni.

Nu uita să pui ramurile de salcie sfințite le icoane, la intrarea în casă, în grajduri și cotețe. Ramurile de salcie reprezintă triumful binelui asupra răului, deoarece Iisus a fost primit la intrarea în Ierusalim cu crenguțe din acest copac.

Etnografii spun că dacă legi la brâul animalelor salcie, acestea vor fi sănătoase și vor asculta de stăpâni.

 

Astăzi, peste 1,3 milioane de români îşi serbează onomastica. Cei mai mulţi au fost botezați cu numele Florin, Florentina și Viorica.

Potrivit Ministerului Afacerilor Interne, numărul românilor care îşi sărbătoresc onomastica în ziua de Florii este de 1.374.721 (612.662 bărbaţi şi 762.059 femei). Cei mai mulţi dintre ei poartă numele Florin, Florica, Viorica și Florentina, dar tot astăzi își sărbătoresc ziua numeui cei ce au fost botezați și cu alte nume de floare precum Camelia, Zambila, Mărgărit, Viorel, Viorela, Margareta, Brânduşa, Lăcrămioara sau alte nume derivate ale acestora.

Tuturor le urăm sănătate, voie bună și „La mulți ani!”

 

 


Adaugati un comentariu


 

*