Grija pentru nepoti – secretul longevitatii bunicilor
S-a dovedit, prin intermediul unui studiu amanuntit, ca bunicii care ajuta la cresterea nepotilor sau se implica in activitatile din comunitate au o speranta de viata mai lunga decat varstnicii care nu au astfel de activitati.
Ingrijirea permanenta a nepotilor poate fi o activitate cu efecte negative asupra sanatatii persoanelor varstnice, insa daca bunicii isi aduc ocazional contributia in acest sens, se pot bucura de importante beneficii pentru sanatate si de o viata mai lunga, dupa cum arata rezultatele unui studiu amanuntit, efectuat de cercetatori elvetieni.
Cercetatorii spun ca aceasta legatura ar putea fi un mecanism inradacinat adanc in trecutul evolutiv, cand contributia la cresterea copiilor era cruciala pentru supravietuirea speciei umane. Pe de alta parte, lipsa contactului cu nepotii poate avea un impact negativ asupra sanatatii si starii de bine a bunicilor.
In cadrul cercetarii realizate de un grup de oameni de stiinta din Elvetia au fost analizate date de la peste 500 de persoane, cu varste de peste 70 de ani. Participantii au completat chestionare si au participat la teste medicale, o data la doi ani, intre 1990 si 2009. S-a observat astfel ca in cei aproape 20 de ani, riscul de deces a fost cu o treime mai scazut in cazul varstnicilor care contribuiau la cresterea nepotilor lor, in comparatie cu cei care nu faceau acest lucru.
Jumatate dintre bunicii care aveau grija ocazional de nepoti erau inca in viata la zece ani dupa completarea primelor chestionare si teste.
Acelasi lucru a fost observat si in cazul persoanelor in varsta care nu aveau nepoti, insa isi ajutau copiii adulti in cadrul unor activitati precum treburile din gospodarie.
Spre deosebire de acestia, aproximativ jumatate dintre participantii la studiu, care nu ii ajutau pe altii, au decedat in circa cinci ani de la inceperea studiului. In cadrul studiului nu au fost luati in calcul bunicii care aveau permanent grija de nepotii lor.
Riscul mai scazut de deces a fost observat si in cazul persoanelor care obisnuiau sa ajute alte persoane, care nu le erau rude. Jumatate dintre varstnicii care isi sustineau prietenii si vecinii au trait, in medie, sapte ani dupa inceperea studiului, spre deosebire de cei care nu au facut acest lucru si care au trait, in medie, patru ani dupa debutul cercetarii.
