Legea Malpraxisului medical, intre promisiuni si omisiuni

Specialistii in Drept spun ca la ora actuala, vidul legislativ in ceea ce priveste Malpraxisul este „o controversa a lumii medicale”, care nu ajuta nici medicul, nici pacientul si nici sistemul.

 

Ministerul Sanatatii se chinuie de ani de zile sa elaboreze o lege coerenta si completa a Malpraxisului medical, dar se pare ca nu reusim sa trecem de stadiul celei mai proaste legi in  domeniu din Europa. Atat de necesara medicilor, cat si pacientilor si apartinatorilor acestora care se lovesc de tot felul de piedici birocratice, din cauza vidului legislativ existent, Legea malpraxisului este in continuare plina de omisiuni dintre cele mai importante. Au existat tot felul de consultari si promisiuni din partea ministrilor Sanatatii din ultimii ani, dar legea tot nu raspunde nevoilor reale din domeniu.

Specialistii in Drept sustin ca la ora actuala, vidul legislativ in ceea ce priveste reglementarea institutiei malpraxis-ului medical „duce la o practica medicala defensiva, izvorata din lipsa unui filtru de protectie a medicilor in fata acelor cazurilor de malpraxis intentate abuziv. Acuzatiile de malpraxis au devenit, in ultimul timp, o rutina, iar medicilor li se creeaza o imagine negativa, chiar si cand aceste acuzatii nu sunt solutionate in defavoarea lor”, explica Boiana Berchi, partener in cadrul firmei de avocatura McGregor & Partners.

Reglementarea lacunara a malpraxisului medical, sustine specialistul, duce la dezvoltarea unei medicine defensive, daunatoare nu doar pentru medic si pentru pacient, ci si pentru intregul sistem de sanatate. Consecintele sunt, in acest context, cresterea costurilor si lipsa de raspundere a asiguratorilor, ceea ce impiedica evolutia si dezvoltarea sistemului de sanatate.

 

Legislatia actuala, care guverneaza malpraxis-ul medical, creeaza confuzie si, din pacate, contine o terminologie neadecvata, ce creeaza o falsa impresie potrivit careia doctorul nu ar raspunde pentru faptele sale.

Legislatia malpraxis-ului nefiind unitara, prevederile ce reglementeaza aceasta institutie pot fi gasite in mai multe texte de lege. Specialistii apreciaza ca structurarea prevederilor legale intr-o singura lege ar aduce un plus subiectelor de drept vizate de aceste reglementari, aceasta fiind singura modalitate prin care s-ar putea intelege si constientiza atat drepturile cat si obligatiile care trebuie indeplinite intr-un caz de malpraxis medical.

„Este foarte importanta stabilirea, in mod clar, a obligatiilor medicului fata de pacienti, deoarece medicii, ca si avocatii, au o obligatie de diligenta, trebuie sa depuna toate eforturile si sa implice toate cunostintele si mijloacele medicale pe care le detin pentru a obtine un rezultat. Insa, atentie, trebuie subliniat faptul ca medicilor nu li se impune sa obtina acel rezultat!

Exista, totusi, o categorie de medici a caror obligatie fata de pacienti poate fi interpretata ca fiind una de rezultat, si anume medicii esteticieni, care se ocupa cu schimbarea imaginii unei persoane. De asemenea, chirurgii sunt o alta categorie de medici foarte expusa la procesele de malpraxis, datorita riscului cu care se confrunta zilnic, prin natura activitatii lor”, explica Boiana Berchi.

 

In lipsa unor prevederi speciale clare insa, consecintele sunt si ele confuze, astfel ca un caz de malpraxis medical care, teoretic, trebuie analizat si solutionat de Comisia de malpraxis din cadrul Directiei de Sanatate Publica, va fi in realitate solutionat de instanta penala, pe baza prevederilor de procedura penala. Comisia de malpraxis ar trebui, pe baza prevederilor speciale, sa cerceteze si sa decida vina si legatura de cauzalitate cu privire la fapta comisa. Cu toate acestea, Codul de Procedura Penala contine o prevedere conform carei hotararea luata de comisie cu privire la un caz de malpraxis nu are putere de „lucru judecat” in fata hotararii instantei penale.

„Aceasta reglementare poate crea falsa impresie ca, odata ce o comisie a decis cu privire la un caz de malpraxis, disputa este finalizata.  Adevarul este ca modul neclar in care este reglementat malpraxis-ul medical in legislatia nationala are repercusiuni asupra modului in care specialistul isi va exercita activitatea, prin practicarea unei medicini defensive si retinute”, adauga specialistul McGregor & Partners.

 

In opinia Boianei Berchi, actuala legislatie lasa descoperiti, in fata posibilelor cazuri de malpraxis, atat medicii cat si pacientii. Chiar daca medicii (si asistentii medicali) au semnat o polita de malpraxis, asiguratorul gaseste o modalitate legala prin care nu va fi obligat la plata sumei asigurate in cazul unui malpraxis. In aceasta situatie, pacientii vor incerca sa recupereze prejudiciul de la medici, care adesea nu au mijloacele necesare sa plateasca si se intra intr-un cerc vicios.

 „Medicii ar trebui sa beneficieze de polite de asigurare pentru malpraxis care sa le asigure in realitate riscurile si sa le permita sa isi desfasoare activitatea fara constrangeri. Acestia trebuie sa fie asigurati cu adevarat, iar in cazul unui malpraxis, asiguratorul sa plateasca pacientului suma corecta stabilita de instanta de judecata, in limitele impuse de polita de asigurare”, sustine specialistul in Drept.

In Romania, asiguratorii colecteaza anual, de la medici, 45 de milioane de euro, insa sumele platite ca despagubire reprezinta doar 5 procente.

La inceputul lunii decembrie 2014, presedintele Colegiului Medicilor din Romania, prof. dr. Vasile Astarastoae, declara ca va trimite in Parlament un proiect de modificare a Legii malpraxisului, pentru ca „in acest moment, nici medicul, nici pacientul nu e protejat”.

In ultimele zile ale anului trecut, ministrul Sanatatii, Nicolae Banicioiu anunta ca „o lege a malpraxisului, pe care suntem aproape sa o finalizam, va duce la responsabilizarea medicilor si la diminuarea cazurilor care pun in lumina nefavorabila, pe nedrept, intreaga categorie profesionala”.

De atunci… nimic nu s-a schimbat.

 

*Boiana Berchi este  partener McGregor & Partners S.C.A. – o firma de avocati comerciali si de consultanta tip „boutique”, care isi desfasoara activitatea in Europa Centrala si de Sud-est, cu birouri in Bucuresti (Romania – din 1992) si in Sofia (Bulgaria – din 2006). Firma este condusa de avocati romani si bulgari cu experienta, coordonati de un avocat britanic cu aproape nouasprezece ani de experienta de viata si de practica in regiune. Firma pastreaza legaturi cu firma internationala de avocatura, Stephenson Harwood (fosta firma-mama) si cu alte firme internationale de avocatura din City of London si din alte zone ale Europei.