Mai bine uitati-va la desene animate!

Ar fi poate normal ca o vreme insorita sa genereze si o stare buna, atunci cand intri intr-o cladire. Ar fi un transfer benefic pentru  fiecare persoana, o relaxare necesara. Dar daca ai norocul sa ploua si sa fii nevoit sa intri in Policlinica Buzau, acela esti!

Facem abstractie de cei care sunt trecatori pe acolo, de nevoie, ca de voie nu poate fi vorba. Dai peste o atmosfera buna de comparat cu sala de asteptare din Gara Buzau, inainte de renovare. Usi obosite, murdare in locurile de contact, scaune si canapele care nu ar pune pe ganduri magazinele cu vechituri. Chiar la intrarea in cladire, pe dreapta, o astfel de canapea are o taietura mare pe mijloc. Cei care se mai asezau pe ea, cu frica, riscau.

In rest, cozi pe la usi, pe holurile triste, inscrisuri lipite pe geamuri, fiecare cum l-a taiat capul. Asistentele de la parter se rugau una pe alta pentru niste covrigi. Doar nu va ganditi ca au unde sa manance civilizat la pranz? Deci, daca afara este vreme urata, nu intrati in aceasta cladire! Veti fi cuprins de o deprimare  asemanatoare cu varul lovit de vremuri de pe pereti.

Nu am putut sta in interiorul Policlinicii Buzau. Mama intrase la Oftalmologie, asa ca am iesit afara, printre picaturile de ploaie. O femeie de serviciu se certa cu un coleg sau sef, ceva, pe scara lor: ai vazut ca nu a luat nimeni sacii cu gunoi din spate? Pai de ce nu i-ai luat tu, si nu mai faceai atata scandal, ii raspunde omul, morocanos.

Un prieten apare langa mine, ne intrebam de sanatate. Am avut noroc – zice, ma durea spatele si aveam niste dureri ascutite de stomac. Am mers in spital, aici, la Buzau, mi-a fost mie frica de cutit, dar uite ca m-au facut bine, sunt ca nou.

Ma bucur pentru tine, dar acum ce faci aici?

Intru ca sa-mi programez mama la un cardiolog. Ea sta la tara si nu prea se simte bine.

Dupa cateva minute, prietenul iese. Ei?

Nu am facut nimic, zice ca nu au cardiolog!

Nu se poate, mergi la cabinet, cum sa nu aiba? Se intoarce omul, dar degeaba.

Am fost, nu au, nu se fac nici programari. Cica sa merg in spital, dar nici acolo nu garanteaza ca voi gasi pe cineva.

Si ce faci?

Nu stiu incotro sa o iau. La un cabinet particular? Ma programeaza peste o luna.

Chiar m-a afectat expresia prietenului meu. Se uita pierdut, un om pierdut in tara care te obliga sa ai asigurari de sanatate. Ma intreb, o fi cineva care se ocupa de asigurarea serviciilor, sau se merge la intamplare, adica domnule au plecat doctorii, nu avem ce sa facem. Descurcati-va! Ce, daca sunteti asigurati vreti sa va aducem medicii pe tava?

Dupa cum se vede, ploua. Bate vantul. In mintea multora. Iar noi suntem atat de obisnuiti cu aceasta stare de lucruri incat nici nu mai purtam umbrele. Zicem ca doar ne udam putin, nu se moare din asta, nu? Asa si la Policlinica Buzau. Intri, de cele mai multe ori te rezolva cineva. Trebuie sa uiti insa tot ce ai vazut acolo. Sa te speli bine pe maini si sa te uiti la desene animate cateva ore, pana cand vei reusi sa zambesti putin.