Ne elibereaza cineva retete culinare?

21 octombrie 2013 | 1 comentariu |

Francisco StoicaPe o strada circulata din Buzau era trasa pe dreapta, intr-una din zilele trecute, o duba. Nimic deosebit pana aici. La o privire mai atenta se putea vedea cu usurinta ca este bine intretinuta, daca nu cumva era noua si ca avea pe ea inscriptiile unei firme. Eu nu am retinut daca era de la compania de gaz, de apa sau electrica, pentru ca privirile mi-au fost furate de altceva. Usile din spate erau deschise si doi angajati ai firmei stateau pe doua scaunele, folosind platforma masinii drept… masa. Isi pusesera oamenii acolo ce adusesera de acasa si serveau pranzul, facand abstractie de ce-i inconjura. Adica de trecatori, de cainii care dadeau tarcoale, de zgomotul strazii si de gazele scoase fara mila pe tevile de esapament ale autovehiculelor care treceau pe langa ei.

Prin multe magazine, chioscuri, vulcanizari, spitale, scoli, cam pe la toate birourile ce tin de administratie, in constructii, peisajul este cam la fel. Isi scoate omul pachetelul si mananca grabit, intrerupt de unul si de altul. Nici nu simte ce mananca, din acest motiv, unii preferand sa duca pachetul inapoi acasa.

Ajunsi in sanul familiei se grabesc sa consume mult, masa principala ajungand sa fie servita seara. Unii spun ca s-au invatat asa si ca le merge bine. Altii se vaita de dureri de stomac, nu dorm bine, zilele trec si starea lor de sanatate se deterioreaza. Si se tot vorbeste de preventie. Adica te duci, iti faci analize si-ti spune cineva, vezi ca ai ficatul facut praf sau ai ulcer sau mai stiu eu ce. Uite, vezi, noi te-am prevenit, acum mergi sa te vada un doctor, ca sa te faca bine.

Povesti! Preventie ar insemna ca prin lege sa se asigure un timp suficient pentru servirea mesei, indiferent de locul de munca. Nu douazeci sau treizeci de minute ci mai mult, avand in vedere ca cele mai multe institutii nu au locuri organizate in care sa se poata servi masa.

Eu am fost destul de mirat in Canada, unde la o institutie, pauza de pranz dura o ora si douazeci de minute. Dar am inteles. Putea omul sa mearga chiar acasa la pranz sau la un restaurant. Si nu ii era prelungit programul, tot la ora 16 termina. Am vazut apoi mare aglomeratie pe strazi la New York. M-a lamurit cineva, era ora cand cei mai multi coborau din birouri si erau destule, pentru a-si domoli foamea.

Nu stiu cum este prin alte parti si sunt convins ca nu au prea multi banii necesari pentru a servi pranzul la restaurant, dar trebuie cel putin sa li se asigure timpul necesar. Ma bucur ca au aparut in Buzau cateva magazine unde scrie pe usa, intre 12.30 si 14 pauza de masa. Nu mi-a convenit ca nu am putut cumpara de acolo, intre acele ore, dar am inteles ca este bine asa. In alte orase straine, la acele ore,  rar gasesti un magazin deschis. La noi, goana dupa bani, dorinta de a nu scapa niciun client, dezinteresul patronilor fata de sanatatea angajatilor sai, nu duce la lucruri bune. Poate si din aceste motive Romania nu poate trece pe un loc mai bun in ce priveste unele boli sau mortalitatea.

Altfel, degeaba ne batem cu pumnul in piept ca facem preventie. Ati auzit de vreun control care sa se intereseze ce conditii se asigura personalului in timpul pauzei? Nu cred.

Pentru prea multi subiectul pare banal.

 


Categorii: Autoritati, Editorial

Comentarii (1)

  1. Mariana spune:

    Felicitari pentru articol! Este “rupt” din realitate.. Ce patron roman ar fi de acord ca angajatul sau sa fie indisponibil mai mult de 30 de minute in timpul pranzului? Daca se poate, sa mananace in timp ce isi face treaba!.. Ce organ poate veni sa verifice daca salariatii primesc dreptul la pauza de masa? 🙂

Adaugati un comentariu


 

*