Povesti terapeutice: „In cautarea lui Mos Ene”

14 februarie 2015 | 1 comentariu |
Dr. Valeriu Bistriceanu

Dr. Valeriu Bistriceanu

Psihologii spun ca povestile reprezinta cea mai buna modalitate de invatare pentru prescolari si scolarii din invatamantul primar. Povestile reusesc sa le capteze atentia intr-o mai mare masura decat explicatiile si discutiile obisnuite, tansmitandu-le notiuni si deprinderi. La aceste varste, lumea povestilor le apartine, in buna parte, copiii considerandu-se parte integranta a acestei lumi.

Ca medic, mi-am insusit acest sfat si folosesc povestile si parabolele in scop terapeutic. In acest fel ii ajut pe copii sa capete incredere in medic si sa nu se sperie de stetoscop sau de halatul alb. Incerc sa-i fac sa inteleaga ca doctorul le vrea doar binele, le arata cum sa tina boala la distanta si ii ajuta sa se vindece cand sunt deja bolnavi. In acest scop am scris un ciclu de povesti, reunite sub genericul „Fratia lui Iepurica”, pe care le-am dedicat celui mai mic finut al meu, Valeriu, dar pe care cu drag le impartasesc tuturor copiilor, pentru a creste sanatosi, voinici si curajosi.

 

pui-de-iepuri„In cautarea lui Mos Ene”

A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost o familie de iepurasi: Iepurica cel nazdravan, Iepurila cel cuminte si Iepuran cel intelept. Ei isi duceau traiul in minunata lume a povestilor de demult, unde zanele cele bune ii ocoteau de zmeii cei napraznici, asa incat acestia nu indrazneau sa se apropie de prietenii nostri.

Cat era ziulica de mare, din zori si pana-n seara, se zbenguiau pe imasul din vecinatate, jucandu-se de-a Baba-oarba si V-ati ascunselea.

Pe imas se intalneau adesea cu cu vecina, Coana Baltata si fiul ei Vitelusul cel bland, care avea niste ochi mari, mari, umezi si calzi. Vecina Baltata le povestea cum se face din lapte branzica cea dulce, smantanica si cascavalul.

Intr-una din zilele senine de vara, cand tocmai se ridicase soarele pe cer, cei trei iepurasi iesira la joaca pe imas. Vazura ei ca tocmai aparusera doua musuroaie de pamant reavan si se mirara. A doua zi, tot asa. Nu intelegeau ce se intampla, asa ca il intrebara pe Vitelusul cel bland. Dar nici el nu stiu sa le spuna.

vaca-vitel-iepurasAsa ca o intrebara pe Coana Baltata care  le stia pe toate. Zambind, aceasta le explica celor patru prieteni ca exista o vietate numita Cartita cea neagra, care iubeste intunericul si traieste in strafundurile pamantului. Acolo, ea isi sapa galerii prin care circula ca pe bulevard. Iar ea fiind micuta, cam cat un soarece mai maricel, incape fara probleme in acele galerii. Iar musuroaiele ce le vad ei sunt din pamantul ce-l scoate cartita cand isi sapa labirintul de galerii.

Oarecum nedumiriti, iepurasii si vitelusul intrebara cum vede cartita prin intunecimea aceea din galerii. Mare le fu mirarea cand aflara ca acea vietate ce sta asunsa in pamant nu are ochi si se descurca prin pipaite, asa cum fac ei cand se joaca Baba-oarba.

Intr-o alta zi, cand au ajuns pe imas, tocmai sosise o echipa de cosasi care-si ascuteau coasele pentru a cosi iarba inalta prin care se ascundeau iepurasii, asa ca acestia hotarara sa nu le stea in cale si placara catre casa. Au revenit a doua zi si, ce sa vezi? Pe imas erau adunate multe capite de fan, pregatite pentru iarna. Iar un parfum imbatator de iarba proaspat cosita plutea pretutindeni, in aer.

iepurasiIepurica cel nazdravan se cocota in varful unei capite si privi in zare, catre miazazi, sa vada de unde rasare soarele. Iepuran ii spuse ca Soarele rasare de la orizont, de la rasarit. Iepurica intreba ce e acela orizont, iar Iepuran ii raspunse ca este locul unde cerul albastru pare sa se imbratiseze cu pamantul, impreunandu-se intr-un sarut vesnic. Uimit, Iepurica nu mai spuse nimic.

Cei trei frati s-au intors acasa, dar Iepurica se tot gandea cum sa faca el sa ajuga la orizont, asa ca-l intreba pe Iepuran, care era mai mare si stia mai multe, cat ar dura sa ajunga ei pana unde se imbratoiseaza cerul cu pamantul. Iepuran ii explica rabdator, ca orizontul e o linie imaginara, unde doar in aparenta cerul se impreuneaza cu pamantul. Si-i mai spuse ca nu va reusi niodata sa atinga orizontul, caci acesta nu este o fiinta sau un lucru tangibil, ci doar o notiune abstracta.

pe-linia-orizontuluiCum era si firesc, Iepurica il intreba ce este acela abstract.

Iepuran ii explica si de aceasta data, ca abstract e ceva creat de mintea omului, ce nu poate fi pipait, ci doar perceput cu puterea mintii.

Iepurica nu mai intreba nimc, dar cum nu prea intelesese mare lucru, se tot gandea cum vine asta. Se facuse timpul sa mearga la culcare, dar nu prea putea sa doarma, tot gandindu-se si socotindu-se cum sa faca sa dea o fuga pana la orizont, sa vada el cum sta treaba.

Iepuran, care-l vazu foindu-se in pat, ii spuse sa inchida ochii, ca sa poata sa vina Mos Ene pe la gene, sa doarma, ca-i tarziu. Si, cine stie, poate in vis va putea atinge orizontul si alte lucruri abstracte…

In cele din urma, mosul veni si Iepurica se cufunda in lumea viselor, unde se facea ca el a ajuns la orizont. Cand s-a sculat era fericit. Intelesese ce era orizontul…

Si uite asa, incalecai pe o sa si va spusei povestea mea.

 



Comentarii (1)

  1. Elena Manea spune:

    Doctor minune, om bun, minunat povestitor! Cati vor fi ca dansul in tara?

Adaugati un comentariu


 

*