Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae: Abordarea holistică în medicină

9 februarie 2018 | 0 comentarii |

Negativismul și abordările sectare, care caracterizează societatea noastră așa-zis „modernă”, își găsesc expresia și în medicină.

 

Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae

Observ cu mâhnire dezbaterile din mediul public în care medicina alopată și medicina nealopată (detest termenul de medicină alternativă) se contestă reciproc și, mai mult, se neagă reciproc conform principiului numai eu am dreptate și ceea ce nu cunosc înseamnă că nu există. Astfel de manifestări sunt contrare tendințelor actuale din medicină, care recomandă o abordare holistică.

Holísm = concepție, susținând ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acesteia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. Prezentă și în antichitate, ideea întregului se impune, în epoca modernă, ca principiu alcătuitor și ordonator. – sursă DEX.

Principul holismului este ridicat la nivelul unei teorii generale a sistemelor. Perspectiva holistă și-a găsit numeroase aplicații în economie, sociologie, filozofia culturii, medicină etc. Cel mai cunoscut promotor al principiului a fost Karl Ludwig von Bertalanffy (1901-1972). Pionier al abordării sistematice a fenomenelor biologice („Biologie teoretică”, „Problemele vieții”) a elaborat o concepție generalizată a sistemelor („Teoria generală a sistemelor”). Bertalanffy a propus ca legile clasice ale termodinamicii să se aplice sistemelor închise, dar nu și „sistemelor deschise”, cum ar fi corpurile vii. Modelul său matematic al creșterii organismului în timp, publicat în 1934, încă este folosit și astăzi.

În medicină, holismul are la bază ideea că o persoană este formată din părți interdependente, iar dacă o parte nu funcționează corespunzător, toate celelalte părți vor fi afectate. Prin urmare, dacă o persoană se confruntă cu un dezechilibru (fizic, emoțional sau spiritual), acesta îşi pune amprenta negativ asupra întregului ansamblu minte-corp-suflet. În medicina holistică sunt integrate atât terapii convenționale, cât şi terapii alternative menite a preveni și trata bolile.

În fapt, această abordare holistică în medicină este o reîntoarcere la tradiții. La început, medicina a avut această abordare metafizică și nu materialistă în care corpul, sufletul și boala erau un întreg. În mitologie, zeitățile medicinei aveau o caracteristică – experiența ca ființă umană. Asclepios, Zamolxis, Imhotep etc. înainte de a fi zeificați au practicat medicina ca oameni între oameni.Toți recomandau o medicină integrativă în care tratamentul se adresa trupului și sufletului și se preciza clar că orice disociere conducea la eșec. De aceea evoluția medicinei, până în secolul al XVIII-lea, a fost dominată de marii mistici. Câteva exemple: Hipocrat (n. cca. 460 î.Hr, d. cca. 370 î.Hr) a învațat și practicat medicina sacerdotală; Abū ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allāh ibn Sīnā al-Balkhī (n. 980, d. 1037) în Canonul Medicinei care, conform Enciclopediei Britanice, estecea mai importantă carte din istoria medicinei scrisă vreodată în Occident şi Orient”, insistă asupra legăturii dintre suflet, trup şi boală.

Principiile vindecării naturiste din Canonul Medicinei au fost studiate şi preluate de către Samuel Hahneman, fondatorul homeopatiei, şi de către Sebastian Kneipp, fondatorul naturopatiei. Moise Maimonide (n. 1135, Córdoba – d. 1204) considerat cel mai important înțelept al Iudaismului din perioada medievală a istoriei, dar și medic celebru, avea drept deviză armonia sufletului cu trupul. Hildegrad von Bingen (1098-1179 ) în Simplicis medicinae Liber (un compendiu medical despre plante, animale, minerale, metale și alte elemente ale naturii din perspectiva acțiunii lor curative), cât și în Compositae medicinae Liber (boli, cauzele lor și simptome) face referire la o fiziologie alegorică a corpului uman ca un microcosmos. Teofrast, Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim- Parcelsus (n. 1493 sau 1494 – d. 1541) afirma că ființa umană se împarte în trei entități: corpul elementar – corpul fizic, corpul astral – corpul eteric-ceresc – natura noastră acoperită, verigă în lanțul lumii întregi, care emite și recepționează influența forțelor din Univers și sufletul – natura cea mai înaltă, care se manifestă numai în mod spiritual. Boala este o modificare a uneia dintre entități, dar, care le afectează pe toate,de aceea terapia trebuie să se adreseze tuturor entităților.

Raționaliștii francezi sunt cei care au fundamentat teoretic existența exclusivă a ”medicinei științifice” (medicina alopată) și au exclus total misticul din practică medicală. Miracolul nu era pentru ei decât un fenomen încă nexplicabil științific. Astfel, ca o reacție la această concepție exclusivistă a apărut o medicină alternativă. Practicile medicale arhaice s-au menținut și s-au dezvoltat sub diferite forme, care în esență apelau la aportul spiritului, al sufletului, pentru vindecarea trupului. Dintre cele mai cunoscute: șamanismul – format dintr-o sumă de tradiții, credințe și practici, care se ocupă cu comunicarea cu entități și cu lumea spiritelor; medicina buddhistă – recitarea de sutre sau mantre dacă ești bolnav; medicina ishastă – o tradiție eremită de rugăciune în ortodoxie, medicina populară, homeopatia, acupunctura, meloterapia, medicina tradițională etc.

Deci, abordarea holistică ar consta în acceptarea miracolului de către medicina „științifică” (efectul placebo nu este un miracol?) și acceptarea abordării științifice de către medicina nealopată și mistică. Această reîntâlnire a celor două ramuri ale medicinei este posibilă doar dacă fiecare își definește domeniul de competență și mai ales limitele de competență și cunoaștere. Astfel, ele pot deveni complementare.

În concluzie, conflictul între setea de sens și criza de sens din medicină ar putea fi reziliat prin reîntoarcerea la tradiția reală a medicinei, care recunoaște atât știința, cât și misticul. Misticul face parte din structura ființei umane. Până și ateii își creează un zeu – știința sau rațiunea. Abordarea holistică este o posibilitate de a da un conținut complex și eficient practicii medicale.

P.S.: Într-un sondaj de opinie, efectuat în 2015, în Franța, peste 60% dintre respondenți s-au declarat atei, dar 72% au spus că accepta existența miracolelor și a ființelor nevăzute. Oare nu este un un miracol ca într-o societate ultraseculară să crezi în miracol?

 

 

*Prof. Univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic Medicina legala, doctor in medicina, profesor Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi, fost prodecan al Facultatii de Medicina si fost rector al UMF Iasi, fost presedinte al Colegiului Medicilor din Romania, membru al numeroase organizatii profesionale stiintifice nationale si internationale. 

 


Categorii: Blog, Editorial, Medici

Adaugati un comentariu


 

*