Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae: Etica materialelor didactice

24 februarie 2018 | 0 comentarii |

Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae

Astăzi, aduc în discuție o problemă puțin discutată în România, și anume etica și accesul la materialele didactice discutabile (discutabile din punct de vedere etic) în învățământul medical.

Acest aspect este larg dezbătut în lume și prevăzut expres în Declarația de la Helsinki din 1975: rapoartele, care conțin date obținute prin experimente, care nu respectă principiile etice nu pot fi utilizate și acceptate spre publicare. Apare astfel conflictul etic între principiul libertății informației clamat de mediul didactic și standardele etice ale cercetării științifice care consideră imorale rezultatele unor experimente dezonorabile.

Exemplul clasic este cazul atlasului de anatomie Pernkopf.

Eduard Pernkopf s-a născut la 24 noiembrie 1888, într-un mic sat din Austria. A urmat cursurile facultății de Medicină din Viena între anii 1907-1912. Preocupările sale pentru anatomie au dus la admiterea sa ca asistent al directorului Institutului de Anatomie din Viena, în anul 1920, pentru ca ulterior să parcurgă toate treptele carierei, devenind profesor de anatomie în 1928 și director al Institutului de Anatomie din Viena în aprilie 1933. În același an, Pernkopf a intrat în Partidul Național – Socialist german, iar după invazia Austriei de către Germania nazistă (1938) a fost numit decan al facultății de Medicină din Viena. Primul său discurs în această funcție a fost „Național Socialismul și știința”. Între 1943-1945 a fost rector magnificus al Universității din Viena. Când era decan al Facultății de Medicină din Viena, Pernkopf a editat Wiener Klinische Wochenschrift, publicația oficială a Societății Vieneze a Medicilor. În primul număr al acestei publicații, din 20 mai 1938, Pernkopf și echipa editorială și-au exprimat aderarea la ideile celui de-al III-lea Reich și au promis că jurnalul va servi intereselor acestuia. Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut Pernkopf în postura de decan al Facultății de Medicină a fost să aplice politica nazistă de „curățare” a Universității din Viena de evrei și de alte personalități indezirabile regimului nazist. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial a fost ținut într-un lagăr al aliaților de lângă Salzburg, timp de trei ani. Apoi a început războiul rece și Pernkopf nu a mai fost acuzat de crime de război. S-a întors la Viena, unde i s-a permis să-și continue munca la atlasul ce-i poartă numele. Pernkopf a murit subit, în urma unui accident vascular cerebral, la 17 aprilie 1955.

Atlasul Pernkopf (Pernkopf’s Topographical Anatomy of Man) este considerat valoros de către anatomiști și chirurgi, o lucrare de referință în domeniu. Artiștii care au pictat ilustrațiile pentru acest atlas au fost ei înșiși membri devotați ai Partidului Național Socialist din Austria. Unul dintre ei, chiar, și-a semnat picturile cu svastica, iar un altul cu simbolul „SS”. Dar atlasul are detalii care ridică suspiciuni privind utilizarea deținuților din lagarele de concentrare. Într-una dintre imagini apare capul proaspăt ras al cadavrului, ceea ce sugerează că acesta ar fi putut fi prizonier de război. Într-o altă imagine, care arată disecția regiunii femurale a unui bărbat, se observă că acesta fusese circumcis. O altă imagine arată cadavrul unui nou-născut cu cordonul ombilical atașat. Aceste imagini, alături de semnăturile particulare de pe imagini, au atras atenția că acestea conțin expresii ale simpatiilor față de regimul nazist și că subiecții care au stat la baza întocmirii imaginilor au fost victime ale terorii politice naziste. Există chiar și suspiciuni privind practicarea vivisecțiilor. Din păcate, ancheta care trebuia să elucideze unele aspecte a fost blocată prin desființarea Tribunalului Internațional și dosarul a fost clasat.

Astfel, apare întrebarea firească: ce ar trebui făcut cu un asemenea atlas? Este dovedit că datele obținute de naziști în experimentele din lagărele de concentrare au fost contrazise de realitatea științifică mai ales datorită design-ului defectuos, colectării și analizării inadecvate a datelor. Experimentele nu erau decât un mijloc de tortură și exterminare a deținutilor. Dar atlasul Pernkopf are o valoare științifică incontestabilă! Unii susțin că datele obținute în cadrul atrocităților comise de naziști nu ar trebui folosite, indiferent cât de valoroase sunt, pentru că ar constitui o justificare a acestor acte. Alții suțin că folosirea atlasului ar putea avea un dublu rol: predarea anatomiei pe baza unor materiale didactice excelente și, în același timp, ar fi un tribut adus celor care au fost folosiți pentru realizarea sa, atlasul ar permite victimelor „să vorbească” în modul cel mai concludent cu putință.

Care e soluția etică? Greu de răspuns.

În concluzie, putem afirma că materialul didactic utilizat în învățământul medical trebuie să respecte principiile profesiei medicale și regulile etice ale cercetării.

P.S.1: Nu poți să nu constați câtă ipocrizie descoperi în istorie. Dacă interesele o cer, poți să nu vezi realitatea și să te uiți în altă parte. Altfel cum s-a putut ca delegația Crucii Roșii din 1943, care a vizitat lagărele de concentrare naziste, să nu observe nicio atrocitate, iar Comisia Congresului American nu a găsit probe, privind încălcarea drepturilor omului în transplanturile din China.

P.S.2: Și comportamentul inadecvat (inclusiv plagiatul) face parte din aceasta temă, dar am scris despre asta.

 

 

*Prof. Univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic Medicina legala, doctor in medicina, profesor Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi, fost prodecan al Facultatii de Medicina si fost rector al UMF Iasi, fost presedinte al Colegiului Medicilor din Romania, membru al numeroase organizatii profesionale stiintifice nationale si internationale. 

 


Categorii: Blog, Editorial, Medici

Adaugati un comentariu


 

*