Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae: Hiperreglementarea conduce la „iatrogenie juridica”

27 septembrie 2017 | 0 comentarii |

Vasile Astarastoae, Tudorel Toader

Intr-o postare anterioara, vorbeam despre iatrogenia ca a treia sau a patra cauza de morbiditate si mortalitate (aici puteti citi despre iatrogenie). Iata insa ca acest termen poate sa fie extins si in domeniul juridic, referindu-ne la modalitatea in care prin reglementari pot sa apara „patologii juridice”.

Pe 22 septembrie 2017, in cadrul Conferintei de Malpraxis de la Iasi, profesorul Toader Tudorel, cu ironia care-l caracterizeaza, facea urmatoarele precizari, privind profilaxia malpraxisului (il citez cu aproximatie): „In Romania, nimeni nu se poate apara, invocand necunoasterea legii. De aceea legile trebuie sa fie clare, simple, predictibile si usor accesibile. In Romania, numai in domeniul penal avem cateva mii de articole cuprinse in diferite legi. Un medic trebuie sa le respecte pe toate. Pentru a le respecta trebuie sa le cunoasca. Solutia este simpla: cand se apropie de un pacient, medicul trebuie sa aiba o tableta cu care se conecteaza pe diferite programe si se informeaza cu privire la ce trebuie sa respecte in acel moment. Poate dura si o ora, doua consultarea. Dupa ce s-a informat, se ocupa si de pacient, fiind sigur ca nu va incalca nicio lege. Intre timp pacientul poate sa moara, dar medicul este informat. Aaa, ca s-ar putea apoi sa fie acuzat de malpraxis deoarece nu a dat dovada de maximum de diligenta, e alta problema.”

In acest mod, Toader Tudorel justifica necesitatea unei codificari si simplificari a legilor in asa fel incat sa nu existe elemente care sa permita interpretarea acestora. Mai mult decat atat, arata ca numeroase modificari facute pe articole in corpul unei legi creeaza incoerenta, deoarece legea reflecta gandirea si conceptia legiuitorului din momentul in care a fost adoptata, iar modificarile, gandirea si conceptia sunt dintr-un alt moment ulterior.

Oricine gandeste rational nu poate sa nu fie de acord cu un asemenea punct de vedere. Exista in Romania aceasta conceptie a reglementarii fiecarei situatii in parte, in toate domeniile.

In 2014, m-a batut gandul sa fac un breviar cu actele normative in domeniul sanatatii. Am renuntat. Pana in 2006 am inventariat peste 14.000 de acte normative (legi, ordonante, hotarari de guvern, ordine de ministru, norme metodologice etc.) aplicabile in acest domeniu. Mai mult decat atat, existau acte care se contraziceau reciproc. De exemplu, doua ordine de ministru emise in aceeasi zi, in care intr-unul se recomanda vaccinarea BCG la elevii de clasa a VII-a, iar celalalt contraindica vaccinarea BCG la aceiasi elevi. Ambele ordine erau valabile si fiecare medic scolar si de familie a facut cum a considerat ca este necesar, fiind insa ab initio vinovati de incalcarea unui ordin (deci de abuz in serviciu).

Acelasi lucru il intalnim in toate domeniile. In acest mod, prin pasiunea pe care o avem de a legifera si hiperreglementa ajungem sa blocam orice initiativa si orice activitate. Uitati-va la legile romanesti: in orice lege se trec tot felul de contraventii, abateri administrative, abateri disciplinare, infractiuni, care ar trebui sa-si gaseasca corespondentul doar in legile fundamentale.

Nu pot sa nu fiu de acord ca legile facute in acest mod si apoi modificate prin declararea unor articole neconstitutionale, ajung in final, un adevarat hibrid. Exemplul cel mai concludent este Legea 95/2006, privind reforma in Sanatate, care a suferit cateva sute de modificari, si pentru a nu fi declarata abrogata (potrivit legislatiei din Romania, daca mai mult de jumatate din articole sunt modificate ea este abrogata de drept), a fost republicata in mai multe randuri. Aceste modificari duc la pierderea coerentei si realizeaza o adevarata monstruozitate. Ar fi la fel cum la un Trabant ii punem faruri de Ferrari, caroserie de Mercedes, toba de esapament Renault si dorim sa participe la curse ca un Volkswagen.

In realitate, facem haz de necaz. Construim legi, care permit organelor de forta sa le interpreteze, si astfel, cream o delicventa artificiala, dar atat de draga tinerilor frumosi si liberi. Si determinam inhibarea si retragerea celor care doresc sa faca ceva.

P.S.: In toate cercetarile, frica determinata de acuzatiile de malpraxis se plaseaza pe locul I sau II in motivatia migratiei medicilor din Romania. Frica determinata de modul in care orice activitate medicala poate sa fie transferata in domeniul malpraxisului. Q.e.d.

 

*Prof. Univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic Medicina legala, doctor in medicina, profesor Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi, fost prodecan al Facultatii de Medicina si fost rector al UMF Iasi, fost presedinte al Colegiului Medicilor din Romania, membru al numeroase organizatii profesionale stiintifice nationale si internationale. 

 


Categorii: Blog, Editorial, Medici

Adaugati un comentariu


 

*