REPORTAJUL DE DUMINICA: Bursa rosiilor de Buzau

Acum, sa nu credeti ca vreo societate legumicola romaneasca este atat de dezvoltatat incat sa fie tranzactionata pe Bursa, dar o bursa a preturilor tot exista…

 

Cu doi ani in urma scraim, cu patos, despre legumicultura buzoiana. S-a temperat sangele si nu mai alearga asa repede prin vene. S-au ales toate relele de bune, dar ar mai fi cateva leacuri de dat, astfel incat sa ne putem compara cu Matca, din judetul Galati, spre exemplu, unde legumicultura a ajuns sa se faca in mod cinstit si sa primeasca rang international. Tocmai de aceea, autotrenurile de marfa fac acolo coada, la cap de tarla, pentru a primi tomate de calitate superioara made in Romania.

Nu mai privesc legumicultura ca pe o cenusareasa care si-a lasat pantoful in economia romaneasca, ci simplu, ca pe o lectie de sanatate pe care am ajuns sa o primim in bucati mici, de pe tarlale mici, nelucrate cu pompa in spate, acea pompa in care se afla ierbicid din belsug si nu de care sa se spijine sapa, ori care sa miroasa a gunoi de grajd.

 

Spun mai intai despre sanatate, pentru ca rosiile pot fi o adevarata farmacie naturala. Nu degeaba sunt consideate „elixir al tineretii si sanatatii”. Pentru ca rosiile crescute in sere nu au acelasi continut de nutrienti ca cele crescute din gradina, acum e momentul sa consumam rosiile foarte sanatoase, cultivate in mod traditional. Sursa excelenta de vitamina C, o singura rosie contine peste 50% din necesarul unui adult si un procent insemnat de fosfor organic, potasiu, calciu, magneziu, acid oxalic si sulf, necesare organismului.

Rosiile sunt benefice in bolile sistemului osos, bolile cardiace, cancerul de prostata, obezitate si diabet de tip II, reumatism, tromboflebita, astm si infectii pulmonare si actioneaza benefic asupra pielii, parului si unghiilor. Sucul de rosii (250-500 ml/zi) face minuni in afectiunile hepatice, reumatism, afectiuni oculare si reduce considerabil efectele nocive ale tuturnului asupra organismului. Prin continutul ridicat de pectina, rosiile absorb toxinele de la nivelul intestinelor.

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca persoanele care consuma chiar si numai cateva rosii pe saptamana au un risc scazut de aparitie a bolii Alzheimer. Portia ideala de salata pentru un adult este de 150-200 de grame pe zi.

 

Legumicultura din Buzau, imi spunea cu cateva zile in urma Aurel Tanase, presedintele Asociatiei din Industria Conservelor Prodcom din Romania, de fel din Lipia de Buzau, a intrat pe o treapta noua. Industrializare se numeste.

Gheorghe Doloiu a redeschis fabrica de la iesire din Buzau si a batut palma cu legumicultorii din Lipia, pentru a primi rosii pentru industrializare. Tanase spune ca nici nu ar fi atat de multe rosii cate i-ar trebui fabricii. Ramane de vazut cum merge, in aceasta vara… Tot Aurel Tanase a mai spus un lucru: „Am ajuns sa apreciem soiruile romanesti care au gust si sunt si de calitate. Pentru asta luptam si noi in asociatie, iar soiurile  de la Buzau au batut tara in lung si in lat, prin corespondenta in ultimii ani, datorita Statiunii de Cercetari Legumicole”.

Bravo acestor cercetatori care i-au invatat pe tarani ca inima de bou este rosia iubita si de consumatorul roman, dar si de cel britanic! O rusoaica stabilita in Germania detine de la tatal sau, plus ce a mai adunat si ea, semintele tuturor tomatelor din lume, iar una dintre preferatele ei este romaneasca inima de bou.

 

Am plecat cu acest gand spre gradinile de legume ale buzoienilor. Nu este deloc asa. Am ghinionul sa ma lovesc de 33 de grade Celsius, inca de la ora 10,30 si sa gasesc putini oameni prin gradini. Inainte sa fac stanga pe drumul judetean 203K, spre apa Buzaului, in spatele localitatii Maracineni, ma opresc la numarul 113. E luni dimineata si e primul popas. Nea’ Grigore are doua baxuri cu rosii scoase la vanzare. „Domnule, va zic sincer, de dimineata nu fac fata la cules! Nu stiu ce se intampla astazi. Vin si cer rosii la engros cu doi lei kg, exact cu cat le-as vinde eu aici, la strada si endetail. Fratele meu este directorul Directiei Agricole Galati si m-a invatat din iarna sa cumpar izmir. E soi bun si productiv. Face rosii de la mediu spre mari, dar multe si mai tarisoare, nu chiar moi. Le vand la capul gol. Noi avem aici in sat 80 de solarii cultivate de o societate, dar parca tot la noi trage lumea. Societatea da la supermarket si la Brasov. Tone, tone zilnic. Dau si eu cate doua baxuri o data. 50-60 de kg. Daca as avea o tona, o tona as da!”

 

Cum e firesc, eu caut raspuns! Nea’ Grigore pare om cuminte, cu dragoste de pamant. Pentru ca e prea cald, sta si el cu baiatul pe care il are tocmit sa-i vanda! Si mai ales ca are o vanzare asa de mare. Unde sa merg? Continuu drumul spre gradini! Forfota de odinioara e egala cu cativa oameni care isi aduma pompele de stropit si urca in masiile de munca, Dacii vechi si fara scaunele din spate. Pompele au avut ierbicid, ca sapa e grea si nimeni nu mai are timp de buruieni luate la mana.

Dintr-un solar, parca ploua cu rosii de tip cireasa. „La Bucuresti, zilele astea, din 13 iulie incoace, lada cu trei kg de rosii Cherry e un milion de lei vechi. Eu le dau cu 10 lei kilogramul, in mod normal, dar acum am luat pe ele, 20 de lei”- imi zice repede, un barbat al carui serviciu cu carte de munca nu e la gradina de legume, ci la fabrica de sarma. O batrana isi trage basmaua pe frunte si zice, cu parere de rau. „Am avut si eu, azi, patru kilograme si a venit unul, pentru o nunta. Le-a luat cu cinci lei, ca m-am minunat ca mi-a data atata, fara sa cracneasca! Eu le lasam la trei lei ca era om bun, dar daca el a zis cinci, asa am zis si eu! Ca sa aflu acum de banetul asta. De ce nu mi-ai zis mai si mie?”

 

Ii las. In alte gradini femeile culeg cimbrul. Spalat si uscat, iarna costa cinci lei manunchiul. Acum e ieftin. Mai scump e busuiocul. Constat ca legumicultorii au clientii lor si pretruile lor. De baza e un singur lucru. Cand ai pret, da cat poti de mult, ca si cantitate!

Nu fac toti asa. Costel are si el loc de munca la oras, iar gradina-i aduce banul care-i trebuie pentru baietii care merg la scoli in Bucuresti si Buzau. Nu ii pasa decat cand culege, dar munca de anul acesta l-a cam ajuns. „Nu mai putem! Azi dam rosia cu un leu kg, maine cu 1 leu si 80 de bani. Iata, acum e doi lei curati! Dar daca scoate iar Glodeanu (n.r. Legumicultorii mari din Glodeanu), se lasa sub leu. M-au sunat si pe mine, sa le dau tot ce am la doi lei, dar am cules ieri. Baiatul zice ca e solarul copt, dar am pierdut, clientul s-a dus!”

Cam asa e in orice domeniu. Delaasarea… costa.

 

Plec si zic sa revin maine. Sa probez bursa asta. Asa si este. A doua zi, endetailul este la doi lei, iar engrosul la 1 leu si 40 de bani. „In doua zile, sare la 90 de bani. La pariu!” E nea’ Grigore pe care il gasesc azi si cu vinete. Frumoase. Nu sunt pana corbului, soi de la statiune, ci un soi turcesc foarte bun. 1 leu si 70 de bani kg. Ma duc spre Glodeanu. Pe locul pietei de la hanul Ovidiu apar taranii cu palarii din paie. „Nu mai sunt paie, doamna, ca sunt scumpe. E plastic si le zice Mariboro. Copie dupa o firma mare”. Gura asta mare e a lui Marin Pavel. Intampina pe oricine si vrea sa vanda castraveti. Are portbagajul plin. Ma duce si acasa sa-mi arate cata gradina are, am citat! Are tomate fel si fel, dar putine. Castraveti, cateva solarii. Si vinete. „La anul aici pun armurariu. Se scot bani buni din ciulini. Mi-a zis baiatul, de la Cluj, ca el face bani buni acolo, dar nu are teren. Are o mie de metri patrati cu galbenele. Scoate ban pe milimetru patrat. Vin cu saci sterili cei de la medicamente si cumpara si radacina, de pe loc. Sa le las de rosii si sa pun ciulini din aia, ca asa cica e armurariul. Doamna, azi dau castravetele cu 0,50 lei, iar rosia cu 1,1 lei, ieri a fost rosia cu 2,3 lei. Bursa nu alta!”

 

Bursa de la Buzau, de fapt, spune Aurel Tanase, isi aduce propria contributie in fata valului de importuri masive din China, Taiwan, Liba si Bulgaria. Importam rosii uscate, proaspete si bulion. Avem in tara rosii, dar intre producator si consumator exista inca intermediarul, pentru care se fac legile favorabile. El castiga si astazi intre 60 si 70 la suta din pretul final, iar producatorul produce de la an la an mai putin.

Bursa asta a preturilor il supara, pentru ca nu stie cand sa fie pregatit de munca si cand de vanzare. Asocierea, insa, e o problema pe care romanul nu ar putea sa o suporte nici in al doisprezecelea ceas!

Acum, sa nu credeti ca vreo societate legumicola romaneasca este atat de dezvoltatat incat sa fie tranzactionata pe Bursa, dar o bursa a preturilor tot exista…

Legumicultorii care au facut investitii uriase in sere, au pus rasadurile inca din martie si le-au asigurat caldura, la sfarsitul lunii aprilie au scos rosii pe piata si in supermerketuri. S-au bucurat de profit, le-au dat cu 30 de lei/kg. La sfarsit de iunie, preturile au scazut la 2-3 lei/kg la producator, iar in iulie, sub 2 lei…