REPORTAJUL DE DUMINICA: Cand sanatatea face casa buna cu credinta

26 aprilie 2015 | 0 comentarii |
DNE85, catre Manastirea Sf. Treime

DNE85, catre Manastirea Sf. Treime

Pasul calatorului cauta, in zilele insorite, oazele de frumos de care inima-i sa se bucure pana la prima bruma din toamna. Popasul inseamna portia de sanatate pe care oraseanul nu si-o permite decat atunci cand e liber – in weekend ori in zilele decretate libere la nivel national.

Astazi fac si eu popas, impreuna cu dumneavoastra, intr-o zi de lucru insa, astfel incat pe 1 mai sa puteti sa alege oaza de liniste si frumos pe care eu am gasit-o de-a stanga Drumului European 85, la iesirea din Ramnicu Sarat spre Focsani.

Nimeni nu-ti indreapta pasul spre astfel de locuri decat daca este cu adevarat binevoitor, iar bunavointa este o calitate extrem de pretioasa si prea des pierduta in vartejul economiei in deriva, din prezent.

 

manastireO zi ciudata si-a deschis ochii inlacrimati parca de o tristete necunoscuta. Pe la 8:00, apare si un vant rece care da sa stearga lacrimile de ploaie si sa scoata cerul de sub nori. Casc si eu privirea catre jocul de nori. Doar varfurile unor brazi se leagana aproape imperceptibil, a melancolie profunda. Sunt brazii care fac intrarea intr-un lacas necunoscut mie si de care am auzit din povestirea unui muzeograf din Rm. Sarat. Manastirea Sf. Treime, cunoscuta mai bine ca Manastirea Podu Bulgarului.

Din drumul european se vede o aglomeratie placuta de brazi, nespecifica zonei de campie a Ramnicului. Din interior, parca ai coborat o parte mica de munte. Intrarea este frumoasa. La fel si curtea care te inatampina cu un fel ciudat de sens giratoriu nespecificat. In curte, larma de maicute. Forfotesc. Majoritatea au prinse de hainele calugaresti de munca si cate un sort gri inchis.

 

Parintele Pavel

Parintele Pavel

Este zi de munca pentru toata suflarea umana. S-a terminat Saptamana Luminata, e rost de muncit, mai ales in gradina. Vorbesc cate doua sau dau o strigare spre o maicuta mai mica de statura care sta cu niste chei de masina in mana, parca da sa plece. Este maica Ecaterina, stareta de la Podu Bulgarului. O femeie de statura mica, dar apriga si hotarata in vorba si fapta. Cineva imi spune ca toata suflarea de aici ii asculta cu atentie comanda.

Asa o fi, caci manastirea e una dintre cele mai mari din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei. 19 maici si parintele Pavel, preotul manastirii. Atat de multe calgarite nu prea mai sunt la manastirile noastre in ziua de astazi. Toti bravii reprezentanti ai monahismului canta dificultatea cu care femeile aleg sa se calugareasca. Multe, imi explica in urma cu cateva zile o maica din Buzau, vin la manastire ca la statiune. Isi limpezesc o saptamana-doua gandurile si mai apoi spun ca le-ar fi placut sa fie zeci de maici, cu aglomeratie si responsabilitati ca la Varatic, in Moldova, unde sunt 600, o industrie monahala care face paine, lumanari, metanii, dar si conserve si vesminte specifice. Si cate altele…

 

Icoane rare

Icoane rare

Sanatatea spirituala din manastire este intarita de parintele duhovnic Pavel. In Sfantul altar el tine doua icoane de pret. In dreapta, una in care Maica Domnului se roaga in genunchi in fata Sfintei Treimi, pentru tot pamantul. Se spune ca icoana a fost lucrata de o femeie, care a promis-o manastirii, dar vazand aceasta cat de frumoasa a iesit, s-ar fi razgandit si ar fi vrut sa-o pastreze. Si-a tinut insa promisiunea dupa ce intr-o noapte de iarna, un viscol mare a daramat un copac peste casa vecinului ei, iar in noaptea urmatoare, Fecioara i-a cerut, in vis, sa duca icoana unde a promis, dupa ce a mustrat-o.

In stanga altarului sta o alta icoana deosebita, in care Tatal Ceresc, inconjurat de ingeri, are o statura maiestuoasa, care-ti da fiori, si o aura in forma de triunghi, la care simti nevoia sa te inchini. In mana stanga tine o epistola, iar cu dreapta parca binecuvanteaza lumea. Despre aceasta icoana se spune ca a lacrimat in timp ce era adusa cu caruta in manastire, iar maicuta care o tinea in brate a sters lacrimile sfinte cu batista, pentru a nu cadea pe jos.

 

manastirea-sf.treime-podul-bulgaruluiMaicile de la Podu Bulgarului isi termina vorbele de cum intra strainii, adica noi, in curte, disparand cat ai zice maica. Nu vezi nici macar unde au intrat, dar sa mai apuci sa schimbi vreo vorba cu vreuna…

Se bucura sincer, insa, de venirea noastra, insotitoarea maicii starete – o femeie voinica, ce poarta o centrua din piele neagra, inchisa cu o pafta aproape militareasca. Palmele mari si fata blanda. Femeia aceasta se ocupa de rasadurile necesare gradinii de legume si serelor.

Aflu ca pleaca la Statiunea Legumicola din Buzau, la parintele Vanatoru Costel, pentru a cumpara rasaduri de rosii Siriana si Marisa. Le recomand si soiuri de rosii cherry, de pus la borcan, pentru iarna. Asa are loc si deschiderea subiectului central.

 

Intrarea in manastire

Maica stareta – intrarea in manastire

Maicile de la Podul Bulgarului sunt ovo-lacto-vegetariene din 1946, an in care s-a infiintat si aceasta manastire, in fapt una dintre cele mai tinere din Arhiepiscopie. „Avem cartofi pe care ni-i doneaza oamenii, dar mai si cumparam. Uneori nu avem si ii cerem lui Dumnezeu. A doua zi ii gasim la poarta. Facem ciorba de cartofi, piure, mancarica de cartofi… Daca vine primavara e rai curat! Avem verdeturi, ceapa, loboda, stir pe care il pregateste mai ales maica Veniamina. Tot ea face ciorba din multe verdeturi. Aceste sucuri si ciorbe din verdeturi lucreaza mult pe fiere si ficat. Sunt bune digestive. Eu, noi, asa am constatat. Daca mananc o ciorba din legume si nu mai mananc al doilea fel, doar ciorba cu bors facut in manastire, si mai manac la ora 14:00 al doilea fel, iar seara poate un iaurt sau o banana, e suficient. Noi facem meniul de duminica seara. Ne gadim ce sa mai facem ca sa nu repetam, pentru ca organismul daca primeste aceeasi mancare nu mai lucreaza. E statut”. Explicatia vine de la insasi maica stareta Ecaterina, vranceanca de fel.

 

Maica Veniamina

Maica Veniamina

Cu zambetul mereu pe buze si un ten de invidiat, maicuta din fata mea imi vorbeste ca o adevarata doctorita specializata in insasi viata pe care o ducem. Vorbeste din experienta ei in manastire si a maicilor care din 1946 au pastrat meniul vegetarian. „In 1946 s-a dat ca randuiala sa se manance peste, lactate si multe verdeturi si sa dea Dumnezeu sa fie cat mai naturale. Manastirea Sf . Treime s-a reinfiintat dupa 1990, dupa o perioada in care a fost inchisa din cauza comunismului. Maicile, spune maica Veniamina, au stat la o biserica din Rm. Sarat, Sf. Nicolae. Acum avem sera, avem gradini, patru vaci cu lapte… ne ocupam cu de toate, ca sa nu depindem de piata. Avem si camp, si pasari. Ne autogospodarim. Foarte mult e bio. Evitam tratarea legumelor, a fructelor… sunt foarte nocive chimicalele. Am sa va dau un exemplu. Am cumparat de la supermarket o nectarina. Am lasat-o trei luni pe soba. Dupa trei luni era intacta. Nemodificata. Am luat una si de la noi din livada. Dupa trei zile era terminata. Transformata. Dovada ca aceea cumparata era foarte tratata”.

 

Delicatese manastiresti

Delicatese manastiresti

Maica stareta isi ridica ochii spre cer, in semn de multumire ca au ce le trebuie.Ne straduim sa ne completam si doza maxima de proteine necesara trupului. Dumnezeu ne ajuta!  Noi ne straduim zilnic, primavara, vara, toamna si iarna. Hranindu-ne natural, ne ajuta Domnul! Hranim maicile si muncitorii de la noi cu oua, lapte, legume si fructe naturale. Lasam ca de la Dumnezeu, totul. La pomi am avut fainare multa si a trebuit sa ii stropim totusi”.

Inchei discutia cu maica stareta si intru in chilia plina cu icoane a maicii Veniamina. Are 83 de ani si din 1954 e la aceasta manastire. Mi se inchid ochii de uimire si sufletul se impietreste. Mi se pare o mare dovada de credinta si rezistenta. „Pe vremuri nici nu gaseam uleiuri. Gateam varza, fasolea, cartofii si verdeturile asa cum mancam si acasa, la parinti. Dupa revenire, adica dupa 1990, gasim de toate. Avem insa si zile cand nu consumam ulei. Atunci gatim stevie sau loboda cu ceapa, morcov si telina, cartofi, zarzavat conservat sau din gradina”.

 

Deserturi din mere si orez

Deserturi din mere si orez

Maica Veniamina imi ofera insa si cateva retete de delicatesuri manastiresti, pe care si noi le putem face acasa, fara niciun efort. Noi aici facem si sarmale cu nuci. Punem ceapa, putin morcov, telina, nuci in loc de carne, bulion si orez, plus sare, dupa gust. Le impachetam cu varza sau frunza de vita. Sunt foarte gustoase. Carnea este nuca, de data aceasta. E foarte hranitoare. Sa incercati si dvs acasa, de ce nu? O fierbeti incet, la abur mai mult. Fara apa multa. Inchideti focul si lasati capacul pus, pentru cateva clocote de final. Uneori punem ciuperci sau soia. Facem si tocanite. La desert, orez cu mere: curatam mere si le punem felii, la orezul fiert. Cine nu are diabet poate sa puna si putin zahar. E un desert nemaipomenit. Am facut si pulpa de nectarine, fiarta cu putin mandrusain. La bucatarie, noi facem cu randul. Cu saptamana, in general. Eu m-am obisnuit tare bine fara carne. E suficient ce avem.

 

Manastrirea-Sf. Treime

Manastrirea-Sf. Treime

Ii multumesc maicutei binevoitoare si imi iau ramas bun, plecand in „bagaj” cu o poveste frumoasa despre viata curata si sanatoasa. Viata aceasta poate fi un exemplu pentru noi toti sau macar poate fi un subiect demn de retinut, la care sa reflectam in momente de liniste.

Eu am invatat deja ca exista cumpatare si dincolo de o manastire si ca organismul poate sa asculte comanda creierului care poate consuma un mar mai zbarcit in pofida unuia „Fat-Frumos” din supermarket – chimizat poate 99 la suta.

Treceti pe la Podul Bulgarului si iscoditi dumneavoastra insiva despre sanatate si viata frumoasa, bucurati-va sufletul si trupul si pastrati in vaiata de zi cu zi numai ceea ce cu adevarat credeti ca e bun pentru dumneavoastra!

 


Categorii: Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*