REPORTAJUL DE DUMINICA: Intra in iarna fara case si cu boala in oase…

8 noiembrie 2015 | 0 comentarii |

Bisoca-toamnaIncepe sa se faca risipa de ceata. Asa ii e dat naturii, sa-si faca singura trecerea, de la un anotimp mai cald la unul care ingheata totul, uneori chiar si sufletul. Sau poate ca e propria retetea de insanatosire, tinand cont ca frigul iernii ne mai vindeca si noua din dureri, prin simpla sa existenta, omorand microbii sau, macar, acoperind cu zapada imaculata si pura ceea ce e mai rau in jurul nostru.

Zic si eu, pentru ca in ultima vreme cam totul se leaga – ce e in natura cu ce e in societate, ce e langa noi cu ce e in sufletul nostru.

Suvitele astea de ceata care atarna de vreo trei zile de ramele ferestrelor, pana spre ora zece a fiecarei zile, parca ne atentioneaza ca la start sta o zi si mai grea. Mie nu mi-au fost deloc pe plac, niciodata.

E saptamana sinistratilor. Fie ca vorbim despre oamenii care si-au pierdut viata in tragedia din Capitala, ori au ramas schimonositi pe viata, fie ca gandul ma duce, in timp ce-mi strang haina la piept, la cele noua familii din comuna Bisoca pentru care fulgerul a cazut pe 1 martie 2015…

 

Bisoca-alunecare-teren1Spun povestea, pe scurt… O falie de alunecare de teren se pornea dintr-o gura de scurgere direct din drumul judetean. Ca se pornea sau acolo a fost punctul cel mai slab, nu stie, cred, nimeni, nici acum. Asta pentru ca totul se intampla intr-o lentoare grozava. In fapt, eu reiau ceea ce s-a mai scris in SanatateaBuzoiana.ro de cel putin trei ori in cele opt luni care s-au scurs de la nenorocire si pana astazi.

Zic ca e zi mare in calendar si imi imaginez ca oamenii acestia care stau in baracile reci din fier sau in continuare la rude ori la vecini, in sat, merg la slujba de duminica. Merg cu sufletul apasat, asa cum il au de atata amar de timp. Ba… si o disperare cumplita i-a cuprins de prin iunie si nu le-a mai dat pace. Alunecarea a luat cu ea poieni intregi si mai apoi opt case; intr-una locuiau doua familii. Una dintre case trecuse, ciudat ghinion, si printr-un incendiu, in apropierea unor sarbatori pascale. Acum, spun satenii, omul, nu are rost sa-i zic numele, a fost parasit si de sotie. Femeia, probabil, nu a mai suportat sa locuiasca in mod clandestin, pe unde se poate. Si e clar ca asa li s-a intamplat.

 

Eugen Budui

Eugen Budui

Iau doar exemplul lui Eugen Budui, cel care are acasa patru copii. Cel care de Pastele din acest an dorea sa dea mieii din stana pentru saci cu ciment si alte materiale de constructie… Nu a avut noroc. Familia acestuia a locuit prima data in sat, la o batrana. Femeia i-a primit cu tot dragul, insa patru copii si doi adulti se pare ca a fost cam mult… La un moment dat si-a dat seama ca se consuma prea mult curent electric, ca e prea aglomerat… Eugen a plecat, din luna mai, in baraca din fier pe care autoritatile judetene au adus-o din Botosani. Unele erau gata mucegaite. De voie, de nevoie, au stat cu totii, acolo. Nu va inchipuiti ca disperarea a fost simplu de dus. Au apelat la orice sursa de informare, la orice persoane care ar fi putut sa le spuna vreo veste ca de sus, de la Bucuresti, vreun oficial a semnat disponibilizarea de materiale pentru noile lor case. Imediat dupa ce fundatiile au fost inghitite de alunecare, oamenii au mers cu forte proprii acasa si au recuperat din materialele de constructie, din bunuri, insa dupa copii, prima data, si-au scos animalele. Si au zeci, chiar sute de alte suflete care au stat sub cerul liber luni intregi.

 

bisoca-solidaritate 3Omul de la munte este insa harnic si incepe sa se mai si linisteasca, pentru ca trebuie sa mearga mai departe in viata care i s-a dat. Dupa luni de asteptare macar a unui semn vag din partea vreunei autoritati, si punem aici inclusiv autoritatea locala din Bisoca, autoritate care a taraganat batraneste intocmirea oricarui act, dupa cum recunoaste insusi prefectul judetului Buzau, George Sava, caci pe el l-am rugat sa explice de ce dureaza atat de mult, dupa atata asteptare, spuneam, oamenii si-au pus la bataie lemnul scos din daramaturi si au inceput sa reconstruiasca, ce au putut.

O sa avem imediat si explicatiile prefectului. Sinistratii din satul Lacuri s-au gandit sa-si ridice grajduri pentru animale, insa acestea au devenit, prima data, noile lor case. In jurul lor, un semn clar al solidaritatii oamenilor simpli, s-au adunat copiii plecati din satul de munte numit de oficiali cu atata fala cand e de bine mica Elvetie. De sarbatori, ori in zile libere sau in concediul din vara, copiii de la oras, adulti cu copii la randul lor, si-au ajutat parintii trecuti de 60 ori 70 de ani sa-si ridice case, case pe care se gandesc sa le lase, desigur, acestor copii.

 

bisoca 4Au reusit cativa dintre ei. Pentru altii insa asteptarea e ca un ceas de bomba. Spuneam mai devreme despre disperare. Toata vara au sunat telefoanele. Dinspre sinistrati spre presa si autoritati. Oamenii s-au legat de orice cunostinta, astfel incat sa afle ca li se va intampla in final ceva normal.

Pentru ca a plecat pamantul la vale si am ramas fara tot ce aveam. Noi suntem vinovati? De aceea nu ne aude nimeni strigatul dupa ajutor vine frigul ce ne facem?”-  e un mesaj din 2 noiembrie, al unei sinistrate. Camy se semneaza. Acest mesaj, plus altele, cateva zeci probabil, a primit si prefectul George Sava.

Ca atare, sa spunem ca in prezent au fost deblocate cele 400.000 de lei, bani necesari pentru achizitionarea de materiale de constructie, ca exista un plan de casa pentru fiecare familie si ca se va trece la treaba, probabil cand vor fi peste 5 grade C, cum spun constructorii. „In tot cursul acestei veri si al acestei toamne am purtat o corespondenta cu Ministerul Afacerilor Interne, cu Rezervele Nationale si cu Ministerul Finantelor, in care am sustinut promovarea proiectului de aprobare a materialelor de constructie pentru Bisoca. Am primit acceptul pe toate documentele acum o luna. Din aceasta saptamana se promoveaza o Hotarrare de Guvern, pentru acest aspect. Oamenii vor primi ciment, caramizi, fier beton si o parte din materialul lemnos pentru ca Primaria Bisoca a precizat ca se va folosi si ceea ce s-a recuperat. Iarna intr-adevara a venit la Bisoca”….

 

George Sava-prefect Buzau

George Sava-prefect Buzau

Nu stiu daca aceasta hotarare despre care vorbeste prefectul Buzaului mai este posibila, in contextul in care Romania are un guvern demisionar, un premier interimar si o nenorocire atat de mare, ca cea de la clubul Colectiv, care a atras atentia unei lumi intregi, de gestionat…  Viata merge insa inainte, iar ea se compune si din acesti amarati, de care nimeni nu s-a ocupat, timp de opt luni de zile.

Prefectul Sava mai spune ca asa cum i-a spus constructorul „se mai poate construi, daca nu scade temperatura sub zero grade C. Sanse sa vina materialele in acest an mai exista, insa lucrurile vor mai dura. Eu sper ca intr-o saptamana dupa aceasta hotarare de Guvern sa avem feedbackul necesar. E de inteles gestul si disperarea oamenilor, dar problema a constat in modul de discutie, modul de inaintare al documentatiilor, intocmirea unui proiect al Consiliul Local Bisoca , proiect care a ajuns abia in iulie, anumite stocuri din Rezervele Nationale au trebuit refacute pe specificul acestei institutii si atfel abia in luna septembrie s-a inaintat documentatia necesara unei hoatarari de Guvern”.

Scuze si justificari se gasesc, mai ales cand e vorba de asumat responsabilitatile unei functii pe care nu ti-a varat-o nimeni pe gat, ci ai acceptat-o si poate chiar ai dorit-o.  Dar ne-am cam saturat, iar asta se vede clar in reactiile zecilor de mii de oameni care de cateva zile sunt in strada si cer schimbarea radicala a legilor si a clasei politice actuale…

 

Bisoca6Sa-i spun concluzie. Sa spun ca-l cred si pe prefectul George Sava, insa daca facem un calcul rapid, nu cred ca ar fi avut nevoie Consiliul local din Bisoca de patru luni intregi pentru a spune, intr-o hartie, ce s-a intamplat in Lacuri si de ce ar avea nevoie cele noua familii pentru a le fi refacute casele. Daca le-ar fi fost de ajuns o singura luna de zile pentru un singur document, atunci in luna august, oamenii se aflau in plina activitate de reconstructie si puteau sa-i alunge din suflet disperarea de a intra in iarna tot pe usi straine, de a consuma curentul electric al unei gospodarii straine ori de a sta chirciti in buncarele de fier aduse de autoritati in astfel de situatii, din care s-au ales si cu boala in oase.

Culmea, pentru prima din 2005 si pana astazi, an de referinta la nivel de judet pentru primele alunecari de teren masive din judetul Buzau, despre starea demersurilor intre autoritatile judetene si locale nu s-au primit date luni de zile la rand. Dar poate ca pentru ei, noua familii nu inseamna mult…

Acum, la Bisoca sta sa cada si prima ninsoare, ca asa este la munte. Despre bucuria sarbatorilor de iarna e greu sa discutam! Le e prea frig!

 


Categorii: Actual, Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*