REPORTAJUL DE DUMINICA: Oda pietrei
Astazi, poate ar trebui sa va urniti pasii catre Naeni, la sarbatoarea inchinata pietrei si mesterilor cioplitori, in patria celei mai frumoase pietre din Romania.
La Naeni, piatra prinde viata
Exista in judetul Buzau locuri care te tin la distanta. Nu te lasa sa respiri in voie, nu-ti taie rasuflarea, dar nici nu-ti dau voie sa le lauzi frumusetea.
Par locuri reci, distante, cam ca o piatra. Ai chiar impresia ca se intampla ceva cu sanatatea ta, insa e aparent doar.
Ajungi mai apoi sa simti ca raceala aceasta nu vine dintr-o boala sau o sanatate care degenreaza, ci vine exact de unde te astepti. Cantitatea mare de piatra da locului o nota grava, rece.
Indiferent daca urci vara sau toamna ori primavara devreme inspre Naeni, din patria pietrei albe primesti mai degraba fiori, decat sa te simti confortabil deasupra Campiei Romane si a Carpatilor de Curbura, deopotriva. Ambele zone te intremeaza, pulsul prinde putere si el, iar privirea nu se mai satura.
Stai cu grija sprijinit de un varf de piatra si scrutezi zarea. Inspre Vrancea, dar si peste trei sferturi din judet si pana spre campia lina care da mancare tarii.
Deja v-am dus prea repede sus, pe dealul cu pietre albe si morminte dacice de la Naeni.
Ar fi trebuit, astazi, in zi libera de duminica, sa va urniti pasii spre Naeni, caci satenii scriu oda pietrei. E sarbatoarea pietrei si a mesterilor cioplitori in patria celei mai frumoase pietre din Romania.
Vestigii din Epoca Bronzului s-au desoperit aici
Se da Glas pietrei. Si ea striga. Povesti cu daci, cu vinuri de soi si mesteri care cioplesc vase grele si scumpe.
Naeni este un amestec de minunat, uimitor, neinteles si neglijenta. Este o zona extrem de profitabila, singura din judet unde exista cuptoare traditionale de ars var, iar piatra seaca scoate bani frumosi. Oamenii povestesc ca prin 2008-2009, zeci de camioane bateau dealul, de la 600 pana la 1000 de metri altitudine, pentru a incarca piatra pentru constructia Autostrazii Soarelui. S-au luminat mai apoi oamenii si nu au mai vandut.
Sus, pe deal la Colarea, carierea a fost inchisa, pentru ca in timpul sapaturilor au fost gasite fragmente de vase din lut si oase din Epoca Bronzului. Cariera nu e pazita, insa s-a renuntat la exploatarea pietrei de aici.
Biserica dintr-o piatra de la Naeni
Luam piciorul de pe varful de piatra care ne sprijina corpul si mergem spre dreapta, la biserica zidita din piatra aceasta alba care poarta in ea scoici si pesti fosilizati. Si Naeni e parte a celebrului fund de mare care a lasat la Manzalesti un tuf vulcanic, iar aici, munti de piatra alba de calcar. Langa biserica, soptesc incet batranele satului, s-a descoperit o necropola cu morminte tracice cioplite in piatra. Dovezile stau bine pastrate in muzeele din Buzau si Bucuresti.
Daca e duminica, preotul oficiaza slujba care curpinde zarea.Un sunet placut pe care il poti lesne percepe din cariera. E atat de curat in cariera, incat preferi sa nu mai cobori in sat…
Paraul Naianca, invadat de gunoaie
Spuneam ca neglijenta e o dominanta a zonei Naeni. Malurile paraului Naianca sunt imbacsite cu resturi menajere, sticle din plastic, haine aruncate, roti de masini si papusi. Comisarii de mediu au trecut si ei pe aici, dar, Marian Apostol, primarul, isi face o cruce lunga, sa nu le scrie vreo amenda.
Culmea, sau poate paradoxal, in contrast cu ceea ce clameaza pe la conferintele de presa comisarii de mediu, chiar nu au vazut gunoaiele de pe marginea apei, deci nu au dat nici amenda. De fapt, controlul are loc sus, la etaj, in biroul primarului.
Mergand pe firul problemei, oamenii care stau cu maldarele de mizerii „la nas” dau vina pe romii nomazi care vin dinspre Mizil. Ei aduc, lasa si pleaca. Iar datoria de a strange apartine doar Primariei, nicidecum si lor. Se va hotari intr-o buna zi Marian Apostol sa scrie cateva amenzi chiar satenilor si poate atunci, responsabilitatea se va imparti.
Flacaii poarta steagul dac, cu cap de lup
Sa ne intoarcem la piatra alba, cu incrustatii de scoici si pesti, semn ca ape puternice au lasat in urma lor frumusetea aceasta. De nevoie, coboram. Un indicator firav, sters aproape, de fapt o sageata din lemn itit parca la intamplare, arata ca pe acolo se merge spre tabara de sculptura in piatra – tabara unica in plan mondial, dar al carei drum e tare incurcat intre ciulini, tufe rebele de catina si iarba necosita, dupa ploile din mai si pana acum.
Astazi, dupa un scenariu bine pus la punct, cativa flacai imbracati in daci apar calare pe deal, in zona carierei si aduc cu ei drapelul cu cap de lup – drapelul de lupta al dacilor, plus un cos cu unelte de cioplit. Cosul ajunge la tinerii dornici sa invete meseria care face din Naeni, o capitala romaneasca a mesterilor care dau glas pietrei in forme diverse.
Piatra de Naeni
Pentru ca, pe calcar si in soare, via creste foarte bine, vinul de Naeni isi va face si el loc la sarbatoare. Autoritatile nu rezista ispitei si urca pe scena, in afara numelor consacrate in folclorul national, si manunchiul de fetite din Buzau pentru care celebritatea trebuie musai scrisa la varste mici. Nu au nici farmec, nu primesc nici apluaze si nici vedete populare nu se pot numi. Ba chiar si primarii din judet doresc sa fuga cat pot de numele consacrate ale etno-ului buzoian. Nu se poate, domle, nu se poate!
Eu las poiana variata in spate si merg spre ulitele satului. Marian ciopleste piatra de pe la 10 ani. Intai, de plictiseala, in vacanta. Acum, cu zor, caci ii aduce bani frumosi. E mai bine, spune baiatul, ca treaba sa mearga industrial, adica sa felieze piatra pentru placat sau pentru ridicat ziduri ori pentru fantana sau poate chiar piscina din piatra de Naeni. Gard in gard a fost, pana nu de multa vreme, un batran care modela piatra in cele mai diverse modele. S-a dus…
Fantana din piatra de Naeni
Decoratiunile din piatra sunt cele mai cerute. Cine nu te gandesti ajunge la Naeni sa comande o fantana arteziana ori sa cumpere piatra pentru pavat curtea noii case, de la iesire din Bucuresti.
Una peste alta, astazi ar trebui sa invatam sa calcam peste istorie, cu respect. Sa nu o dernajam sau sa o asezam in portbagajul masinii, ci sa o lasam acolo unde, poate chiar dacii, au asezat-o in epoca pietrei. Sau poate zeita iraniana Anaitis, a carei statueta din aur a fost gasita aici si de la care, se pare ca s-ar trage si numele localitatii.
Indiferent cine sunt oamenii din Naeni si care le sunt inaintasii, povestea pietrei si a mesterilor cioplitori de aici o vom dezvolta dupa cateva ore de povestit cu ei, astazi, in timp ce sus, spre cariera, se bate hora.
Dumneavoastra am sa v-o spun de-a fir a par intr-un reportaj de suflet, intr-o duminica, pe www.sanatateabuzoiana.ro.
