REPORTAJUL DE DUMINICA: Pariu cu educatia sanatoasa

29 martie 2015 | 0 comentarii |

Un profesor de la o scoala cu profil tehnologic din Buzau reuseste sa faca din campioni la chiul, campioni pe banda de lucru.

 

Clasa profesorului Scurtu

Clasa profesorului Scurtu

Un profesor, aparent de moda veche dar in realitate printre putinii racordati la nevoile prezentului si viitorului, nascut in mod sigur atunci cand cartea avea semnificatia necesara, a pus pariu cu el insusi si cu noul sistem educational din Romania ca va scoate oameni adevarati din elevii indisciplinati ai unui intreg liceu. Iar pariul pare ca si castigat, daca privim rezultatele. Nu sunt vorbe mari, ci doar o evaluare din afara sistemului, pe care va invit sa o faceti si dumneavoastra, cititorii www.sanatateabuzoiana.ro.

Despre mintea sanatoasa si rabdarea dascalului, credeti care are rost sa va spun vorbe? Mai bine las faptele sa vorbeasca. Haideti sa aflam impreuna despre ce este vorba, in clasa, alaturi de elevii si profesorul despre care vorbeam.

Fac o distinctie necesara – nu toti elevi fac parte din categoria indiscplinatilor, a celor certati cu cartea si respectul fata de invatatura si invatatori, generic vorbind. Sunt cativa carea si-au dorit din start sa fie electricieni si sa faca parte din clasa coordonata de profesorul Eugen Scurtu.

 

Liceul Grigore Moisil

Liceul Grigore Moisil

Hai sa intram impreuna, in sala de curs a clasei a X-a profesionala, profil electricieni, la Liceul Grigore Moisil, din Buzau. Am ajuns aici poate in cea mai frumoasa zi de primavara din acest martie habauc. 21 de grade C si agitatie maxima pe scarile si la ferestrele unui liceu care spune putine lucruri in peisajul educational local. Nu ca nu ar avea ce sa spuna, ci e un liceu cuminte.

Perdelele devin evantai si elevii cauta sa vada cine le tulbura linistea. Usile liceului sunt bine incuiate. Gardienii de serviciu deschid, ma legitimez si ajung la clasa domnului profesor Scurtu.

Cred ca este important sa va descriu si atmosfera de pe scarile liceului. Fete relaxate isi termina o tigara consumata in mare tihna – pare sa vina pauza. Fac glume si se uita obsedant la ceas. Ar mai fi vreo doua ore de curs. Domnul Scurtu si o clasa lunga, cu elevi rapusi de plictiseala. Devin atenti, ca de, a intrat presa.

Se face inca o recapitulare a orei deschise pe care o au de sustinut in fata a unor profesori de specialitate – ingineri, la baza. E greu. Atelierul – sala de clasa nu a avut parte de modernizare, aparatele electrice pe care se face practica sunt, unele, la fel de vechi precum sala, iar altele sfideaza vremea si se inscriu in modernul vremii. Aflu mai tarziu ca pot fi considerate sponsorizare de la companiile care ii primesc in practica pe elevii acestia, ori care chiar ii angajeaza.

 

Viitorii electricieni

Viitorii electricieni

Elevii au trasate sarcini clare. Unul sta in fata calculatorului pregatind informatii teoretice despre curentul electric, altul ne va spune ce inseamna arcul electric – eu ii spun scurtcircuit –, altul vorbeste despre cum se masoara curentul electric si un altul face trecerea prin istorie a acestuia.

Roxana si Elvis (asa ii spun eu unuia dintre elevii clasei). Baiatul imi spune numele, insa nici nu mai conteaza, frizura il reprezinta. Ce doi vor juca intr-o mica sceneta in care se produce si un arc electric si in care electricianul din Roxana repara rapid defectiunea produsa pentru ca, de, a terminat in tinerete acest profil.

Cam asa pare sa fie lectia din clasa profesorului Scurtu. Eu caut sa vad dincolo de o simpla lectie deschisa. Elevii acestia provin din multe alte clase a IX-a, chiar de liceu. Multi dintre ei nu au facut fata orelor de curs ori au fost exmatriculati si au ajuns la profesionala – electricieni, superclasa Scurtu. Aceasta clasa a unui profesor rabdator contine si elevi care, asa cum am mai spus, din start au dorit sa invete aici. Putini.

 

Profesorul Eugen Scurtu

Profesorul Eugen Scurtu

Este o clasa speciala totusi, pentru ca aici sunt elevi proveniti din alte clase care, practic, nu au mai fost doriti nicaieri. Aveau o singura solutie – abandonul. Cu mare dificultate, spune dascalul bine albit la tample, a reusit sa convinga conducerea liceului ca el poate sa formeze o clasa si sa-i aduca pe acesti elevi pe drumul cel bun. Acum, la momentul celei de a doua jumatati a anului scolar, elevii au inceput sa prinda drag de domnul profesor, dar si de carte.

Orele sunt mai ales practice, iar partea cea mai interesanta este ca elevii merg in practica la companii de profil din judet, ca acum 25-26 de ani, cand in Romania era puternic industrializata si cand pe langa orice fabrica exista o scoala de profil care „producea” viitori angajati.

Ei bine, profesorul Scurtu a reusit deja ca pentru zece dintre elevi sa obtina angajarea, deocamdata part time, dupa cum imi spune directorul liceului, la o companie, iar pentru alti trei, la o alta. Toti isi castiga singuri banutii, ca sa traiasca. Cei 13 elevi au insa asigurat, la finalul calsei a XI-a, locul de munca. Electricieni. Marele castig! Raman cativa elevi in asteptare.

 

Elvis si Roxana

Elvis si Roxana

Elvis are privirea nesigura cand il intreb daca va lucra ca electrician, la fel si singura fata din clasa, Roxana. Sa nu va inchipuiti acum ca dupa discutia cu ei, eu stiu mai bine ce este intrerupatorul electric, ce contine contorul si cum se fac masuratorile in domeniu, ori daca le e teama de curentul electric. Nicidecum!

Am cautat insa in sufletul celor catalogati ca indisciplinati si am descoperit ca sunt de fapt niste tineri frumosi dar care au fost probabil ceva mai rebeli si care intr-un moment in care nimeni nu mai avea rabdare cu ei si nici nu incerca sa gaseasca o cauza a acestuor comportamente, au primit sansa sa ridice fruntea!

Eugen Scurtu, profesor cu state vechi, si-a pus ambitia si timpul liber, imi spune ca sta de dimineata pana seara la scoala numai sa poata sa scoata oameni din cativa, cel putin, daca nu chiar din toti. Acum, doar Elvis mai are o problema. E mai suparat, mai tupeist, mai recalcitrant, recunoaste singur, dar de cand l-a dat domnul profesor la o parte si l-a somat sa vina la scoala cu parintii i s-a mai dus din furie si a devenit mai respectuos. Sta insa tot timpul cu geanta de gat, in fapt o borseta de plimbare. E pe picior de duca, la o adica. Promite insa sa termine.

 

elevi-profesionalaIn spatele profesorului, dar in fata elevilor, ca sa vada bine si sa ia aminte, tabla e plina cu nume si note, plus un numar de absente. 279 de absente pe semestru si note mici la purtare. Domnul Scurtu imi spune povestea fiecaruia, iar elevii isi pleaca din cand in cand capul, sub banca. N-ar vrea ca eu sa stiu. Uneori zambesc ironic, dar se corijeaza repede si iau morga de oameni seriosi.

Iata insa ca are domnul Scurtu moneda si pentru ei! Este  de admirat acest dascal. Dedicat! Nu are de primit in schimb decat un salut, peste ani, de la acesti baieti. Vor trece unul pe langa celalat pe strada si se vor saluta. Curentul electric i-a unit la clasa si omenia peste timp.

Promit insa ca merg si la lectia deschisa. O ora metodica, realizata in mod unic, intre doua scoli: a electricienilor domnului Scurtu si a viitorii bucatari de la Meserii. Bucatarii au pregatit pentru asta salate de naut, vinete si fasole, maioneza si salata de fructe – totul cu aparate de bucatarie consumatoare de energie electrica, iar viitorii electricieni le spun acestora cum e cu acest necesar in bucatatria lor.

 

elevi-viitori-bucatariBucatarii sunt emotionati. Stau pe langa masa d elucru si orneaza salatele. Doamna profesoara are o mare problema – orele de practica de aici sunt foarte putine. Elevii ar vrea mai multe, iar tehnologia dupa care se invata este cea de pe vremea cand dumneaei se afla in banca, iar la catedra, o alta generatie de profesori.

Deci, avantaj electricienii care au parte de practica si de loc de munca in mod automat, aproape.

In partea a doua a salii, electricienii isi joaca rolul in sceneta despre care spuneam si spun aproape ca pe o rugaciune, lectia despre curent.

Peste 20 de ingineri din Buzau, oameni de la catedre, asculta interesati sau prea obositi inca o lectie.

Eu nu pot sa vad decat lumina din ochii electricienilor, caci asta urmaresc. Cum dintre elevii de pe treptele liceului sau din afara lui, acei elevi care ma agaseaza uneori, atunci cand trec seara pe strazile orasului, domnul Scurtu a reusit intr-o jumatate de an sa faca OAMENI!

Un domn sanatos in educatia si formarea sa profesionala care ofera din portia sa de sanatate cate o reteta sigura unor oameni deformati poate chiar din familie sau intr-o prima clasa mult prea relaxata.

 

Elvis si Roxana

Elvis si Roxana

Am promis ca mai trec pe la acesti elevi si voi mai trece. Cine stie, poate cand intra pe banda de lucru, dupa anul trei de profesionala.

Acesta pare sa fie, in fapt, invatamantul profesional pe care incearca sa-l rescrie, an de an, dar fara prea mult elan, conducerea Ministerului Educatiei. Si pe care il vrea intocmai ca in Germania, care nu mai ofera bani angajatorului, ca sa-si formeze mana de lucru pe banda, ci incurajeaza scoala sa vada de ce este nevoie in industrie si mai apoi sa alcatuiasca in mod echilibrat, planul de invatamant.

Mai e mult pana se va ajunge la realizarea concreta a acestui plan, dar este un inceput. Salutar. Iar daca ar exista mai multi dascali ca domnul Scurtu, poate ar arata mai bine si societatea in care traim. Poate ca totusi, Ministerul Educatiei de aici ar trebui sa porneasca. De la felul in care pregateste, pretuieste, evalueaza si pastreaza profesorii, pe cei care modeleaza si formeaza viitoarele generatii.

 


Categorii: Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*