REPORTAJUL DE DUMINICA: Sufletul si sanatatea, ca dar de Paste

Ghioceii si-au intors fruntea si s-au ascuns in pamant, pana in iarna care va veni. Pentru ca la noi, in ianuarie si februarie infloresc ei, dragalasii de ei! Au lasat loc minunatelor vestitoare ale sarbatorilor vietii frumoase care, odata cu primavara,  isi face loc in sufletul nostru si ne simtim mai mai sanatosi, mai plini de viata!

Bunicile de la tara spun ca atunci cand infloreste floarea pastelui sau ghiocelul galben, cum am mai auzit ca i se spune inspre Prahova, atunci e clar sa vine si Sfantul Paste cu inaintemergatoarea sa Sarbatoare a Floriilor. Nimic nu este mai plin de viata si sanatate ca aceste zile care premerg si preced Pastele.

Sa nu uit! La prietenii nostri catolici, Pastele a sosit deja si profit de prilej pentru a le ura Paste Fericit! Noi, ortodocsii, mai avem de asteptat o saptamana. Una in care cautam, dincolo de munca si bani, haine pentru suflet. Pe el, sufletul, niciodata nu-l poti imbraca pe masura acestor sarbatori care dau Lumina si sanatate inainte de orice bunastare materiala.

Creionez astazi dorinte si scot din sacii amintirilor traditiile bunicilor nostri care, inca pastreaza cuptorul in care, uneori, din cauza multor treburi din perioada Pastelui, se mai ardeau si cozonacii, iar pascutele prindeau galbenul aurului intins bine cu o pana curata, de batrana mama a familiei.

 

Ne zorim inspre Pastele Ortodox si avem atat de multe treburi de facut incat timp sa respiram nu ne acordam. Vrem haine noi pentru trup si casa, bucate alese, programate sau rezervate. In goana dupa acestea, insa, uitam adesea de suflet. Preotii din parohii ne-au obisnuit cu un ritual al binecuvantarii casei cu ocazia diverselor sarbatori din an si ni se pare suficient. Am ajuns sa facem curatenie pentru ca stim ca vine preotul cu Pastele si ne prefacem ca aruncam pe trunchi o cruce infasurata in viteza, astfel incat sa ne intoarcem la muncile chinuitoare aducatoare de hrana, in primul rand, si de bani pentru plata facturilor…

O mama care apasa pe sapte decenii de viata se multumeste sa fie soare si frumos afara si sa iasa in parc. Am luat 6 oua si cateva hamsii, ca sa sunt mai ieftine. Mai cumpar o paine si mananc cat pot din ea. Ce ramane, arunc la pasarele. N-oi muri si eu o zi? Tot Paste va fi si pentru mine… Imi spune asta dupa ce a stat o jumatate de ceas, la coada, la o casa de amanet. Voia sa-si lase acolo verigheta din aur, pentru cateva zeci de lei din care si-ar fi luat mancare de Paste. Nu a reusit sa ajunga la ghiseu, pentru ca nu a mai putut sta. Acum crede ca Dumnezeu a impiedicat-o sa-si dea de pe deget legatura sfanta a casatoriei cu bunul ei sot, plecat mai devreme, la cer.

Sanatatea ii doboara pe batranii nostri intr-o tihnita strategie nenorocita, pusa la cale de guvernantii incapabili sa se ingrijeasca de sanatatea poporului.

 

Am zis sa vad care este starea de spirit a buzoienilor inainte de sarbatoarea de astazi, de Florii. Am pus pas langa pas si am mers pe strazile orasului. Am intrat in vorba cu batrani si tineri. „Am sa cumpar cozi de somon. De Paste, inca doua cozi de peste, pe care le pun la cratita, cu condimente, si fac un drob cu ficat de pui, ca mielul este prea scump”. „Daca ne dau bonurile de masa la timp, poate fac o ciorba de burta sau cu oase de porc, pentru ca sunt mai ieftine. In rest, liniste sa fie acasa”. „Anul acesta nu mai mergem la biserica sa luam lumina de Paste, iar de Florii oricum nu aveam obiceiul. Suntem prea obositi de munca sa mai plecam la iarba verde sau la tara! Somn. Somn. Somn.”

Cam acestea sunt cumpoaraturile facute de buzoinei, pentru Duminica Floriilor si pentru Paste. Cat despre starea de spirit, ce sa mai vorbim…

Am stat de vorba cu un tanar la nici 35 de ani care e mai dezamagit decat femeia de 70 de ani. Diferenta o face cele cateva sute de lei dintre pensie si salariu. Tanarul poate cumpara somon, batrana doar o paine, o legatura de loboda si poate cateva oase pentru ciorba…

 

Zic sa ies inspre Berca. Poate oamenii sunt mai optimisti la tara si isi deschid mai usor sufletul catre sarbatorile acestea deosebite, care inscriu in viata fiecaruia dintre noi insasi bucuria de a trai si a da viata! Intotdeauna imaginea unui sat frumos, luminat de soarele primaverii te lasa si cu impresia bunastarii, a sanatatii depline a oamenilor si a vietii active a acestora.

Batranele si-au pus bidineaua in mana si varuiesc tulpina pomilor. Asa e obiceiul, din mosi-stramosi, obicei contrazis in prezent de specialistii fitosanitari care arata ca varul e un stimulent pentru daunatori, ca sa ramana in coaja pomului si sa-l atace mai usor. Batranele stiu insa ca pomii, pietrele mari de la poarta si dinspre casa si bordura de la casa, musai trebuie varuite pana in Paste, pana in Florii, chiar, ca sa arate gospodaria curata. Mama, terminam acum cu aceasta curatenie, spalam perdele si stergem geamuri, spalam presurile si covoarele. Frecam bine oalele, pentru  saptamana care vine, ca trebuie sa tinem post cum se cuvine, dar ne pregatim si mancarurile de Paste. Mergem la denii seara, la noi aici pe la sapte seara, asa, se face. Cine nu merge la denii ce rost mai are sa mearga la Inviere?

 

Incet-incet, sufletul pare sa devina darul sarbatorilor care stau sa vina! Femeia tine stransa coada bidinelei si apasa pe o piatra . Mama, in ziua de azi daca nu muncesti sa ai tu tot ce iti trebuie, nimeni nu te poate ajuta! Am saracit cu totii!

Eu n-as zice ca e adevarat pentru orice roman. La cateva sute de metri de femeia din Plescoi, trei masini platite scump de proprietari, stau parcate in fata unui magazin de produse traditionale. Deja e coada la carnati! Eu trimit la Constanta si la Braila. Dupa Paste ma duc la un doctor si iau de acum si pentru el, imi spune unul dintre cumparatori. Alta persoana imi spune ca doar s-a trecut pe o lista, pentru a lua in vinerea mare carnati si toba, dar si drob din organe de miel.

Eu am vorbit cu un cioban de aici din zona Berca. Imi da un ied. Iedul e regina Pastelui. De vreo cinci ani, de cand romanii au reprins gust pentru carnea de ied si pentru branza si laptele de capra, noi numai ied punem la cuptor. E o carne mai sanatoasa, nu miroase si ni se pare mai buna marinata cu verdeturile primaverii. Nevasta face cozonaci si oua rosii, am si o sticla de vin bun, asteptam sa ne vina si copiii de la oras si ne vom bucura, cu totii, imi spune un alt satean cu care intru in vorba si-l intreb cum intampina Pastele care se apropie…

 

Merg si eu la o stana din Plesesti. Ciobanii au numai capre. Si de la ele, 150 de iezi. 70 sunt baieti. Aproape pe toti vor sa-i vanda. Iedul de 15 kilograme din rasa Zannen sau Alpina franceza ajunge si la 500 de lei. Kilogranul bate la 30-35 de lei. In viu. Iedul romanesc la 200 de lei si 250 de lei. Cam 15 lei kilogramul in viu, la cel romanesc. Avem cerere peste asteptari. Vin de la Brasov si de la Covasna, de la Buzau sunt cei mai putini. Incolo, spre munte, sunt mai destepti, stiu ce sa puna la copii pe masa de Paste. Carnea asta e cea mai slaba, chiar si puiul de curte e mai nesanatos, cum ar veni! Oare asa sa fie sau stie el sa-si faca reclama mai bine ca altii?!

Explicatia baiatului cu caciula data pe spate imi taie din elan. Mielul, saracul, ramane doar un simbol al Pastelui? Eu stiu ca drobul trebuie sa fie din miel, iar friptura din picior fraged, tot de miel. Mieii, in zona aceasta, se vand deja cu 9, 10 si 11 lei in viu si 16 pana la 20 de lei kg taiat si spalat pentru doamnele de la oras. Taranii au miei de dat, la bucata, dar ciobanii care stiu ca ar putea sa nu reuseasca sa-si vanda toata marfa, au stabilit deja, cu intermediarii dinspre Calarasi, sa-i dea la gramada. E pretul mai bun. Mieii au, deja, de la cinci pana la 30 de kg in greutate. Nu se mai chinuie nici ciobanii cu oile pana la duc in stana la pascut si nici banul nu mai e marunt, ci teanc, necesar pentru muncile de primavara.

 

Oare, daca ma intorc in oras si intreb de pasca, mi se va raspunde ca pasca e vreun cozonac sofisticat? Nu fac doi pasi dincolo de culmea Vulcanilor Noroiosi si stau de vorba cu o femeie la 45 de ani. Eu fac pasca poloneza. E o reteta buna-buna ca o prajitura. In loc de tort si cozonac, fac doua din astea si gata treaba!

Modernizam si sarbatorile ca, de, batrana cu bidineaua nu mai este fashion!

Numai ca, pe partea Scortoasei, din drumul judetean, se vede cum o batrana cu poalele sortului rupte si adunate la buzunar spala cuptorul traditional. Imi vine sa o strang in brate! Inca mai exista asa ceva! A scos caramizile cazute de la intrare si le lipseste cu pamant galben, ca sa se usuce bine pana vinerea viitoare. S-au mai urcat gainile si au mai intrat pasarile cerului la adapost, ca eu am uitat sa-l inchid. Il spal cu o carpa si il las asa pana cand pun la copt cozonacii si pasca. Eu am tavi negre, cum erau o data. In ele, patru, fac cozonaci. Pasca o pun in cratiti din astea rotunde, din aluminiu, ca nu lipeste. Deschid cuprotul cam la o jumatate de ora de cand am bagat la copt, trag cozonacii si pasca pe vatra si le dau pe deasupra cu ou. Inmoi o pana de gasca, curata, si intind bine. La cozonac imi place tare sa presar si zahar, iese maroniu. E sfant cozonacul meu! Il mananca si popa la biserica!

 

Bunica aceasta imi zice ca inveleste cozonacul si pasca cu un prosop de in curat, dupa ce s-a racit bine.  Il aseaza apoi intr-o sacosa, il pune pe masa din camera mare si taie in dimineata de Paste, cate o felie pentru ea si mosul ei, ca sa-l manace dupa ce vin de la biserica, cu cate un ou rosu, dupa ce au luat Pasca sfintita si cate o gura de agheazama. Alte opt felii le imparte, in ziua de Paste, la biserica, pentru sufletul mortilor, dar si pentru al lor. Langa felia de cozonac pune un ou rosu si o bucata de friptura de ied, facuta tot in cuptorul de afara. Friptura are patrunjel, putin vin alb, suc de rosii si mult usturoi verde. Mi se lipesc deja degetele si imi ling buzele, dar mai e pana la Paste…  Ii cer bunicii o floarea-Pastelui si ies spre drumul meu. Batrana ridica, peste gard, o mana, in semn de la revedere si drum bun. Imi spune ca daca am timp, pot sa vin la ea, de Paste. Copiii ii sunt prea departe…

 

Revin in oras si ma opresc la Catedrala Arhiepiscopala, unde s-a incheiat deja procesiunea dinaintea Sarbatorii Floriilor. Pelerinii, purtand in maini ramuri de salcie si icoane au fost intampinati de Inaltpreasfintitul Parinte Arhiepiscop Ciprian, care i-a binecuvantat, apoi a oficiat slujba de sfintire a icoanei praznicului, dupa care, in lacasul de cult a fost oficiata Vecernia Floriilor, iar credinciosii prezenti s-au inchinat la icoana purtata in procesiune.

Astazi, credinciosii catolici sarbatoresc Pastele, iar cei ortodocsi se bucura de Sarbatoarea Floriilor.

Saptamana viitoare, intre 7 si 9 aprilie, Centrul Judetean de Cultura si Arta Buzau organizeaza, in foaierul salii de spectacoole a Consiliului Judetean, expozitia „Traditie si credinta”. Ca de obicei, evenimentul va reuni artisti si mesteri po­pulari care vor expune oua incondeiate, icoane si alte produse traditionale, pe care cei care doresc, le pot cumpara.