Rozmarinul, elixirul tineretii si al sanatatii

Rozmarinul este o planta de origine mediteraneana, despre care se crede care are o mie de proprietati care mentin sanatatea, tineretea  si frumusetea.   

 

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o planta erbacee, perena, planta care datorita proprietatilor de stimulare a corticosuprarenalelor a fost asociata cu „elixirul tineretii”.  Planta actioneaza in combaterea proceselor de imbatranire, astfel ca persoanele consumatoare de rozmarin manifesta o vitalizare a activitatii tuturor organelor, un plus de energie si de optimism.

Inca din antichitate, rozmarinul era utilizat pentru fortificarea organismelor anemice, tratarea debilitatii prin boala sau in perioada de convalescenta. Multa vreme i s-au conferit proprietati divine, astfel ca in Evul Mediu se credea ca rozmarinul creste numai in gradinile celor neprihaniti. O legenda spune ca Isabella, batrana regina a Ungariei, in varsta de 70 de ani, care suferea de paralizie si dureri acute de reumatism si poliartroze, a visat un inger care i-a daruit o crenguta de rozmarin cu care sa se faca sanatoasa. Prin macerare in alcool, impreuna cu menta si apa de trandafiri, regina a obtinut o tinctura cu care s-a masat cateva saptamani, iar efectele au fost miraculoase. Batrana regina s-a vindecat, a inceput sa intinereasca, iar la scurt timp s-a recasatorit cu regele Poloniei. „Apa reginei Ungariei“ a fost utilizata mult timp in Europa, fiindu-i recunoscute efectele magice in tratarea reumatismelor si improspatarea tenurilor obosite.

 

In spitalele din Europa s-a practicat arderea de crengute de rozmarin pentru purificarea aerului, pana in secolul XX. Ca o ironie a soartei, aceasta practica s-a abandonat tocmai cand stiinta moderna a demonstrat extraordinarele proprietati antiseptice ale uleiului de rozmarin.

In Romania, rozmarinul se cultiva ca planta medicinala si ornamentala in gradini, sere si apartamente, mai ales in zonele sudice si sud-vestice, parfumul sau de camfor si tamaie fiind deosebit de apreciat.

Spontan, rozmarinul creste pe terenuri insorite, pietroase, pe ziduri vechi ferite de curenti reci si ierni aspre.

Frunzele rozmarinului raman verzi si in perioada iernii, sunt liniare, in forma de ace dispuse sub forma de spic pe tulpina, iar florile au culoare albastrui-deschisa, alba sau usor violacee. Planta este extrem de rezistenta, usor de crescut si de mentinut in gradina sau in casa, in ghiveci. Are nevoie de multa lumina, nu prea multa caldura si se uda de cateva ori pe saptamana. Se recolteaza frunzele si varfurile inflorite, incepand din anul III de cultura, prin taiere la maximum 5 cm sub ultima ramificatie. Concentratia de substante active din frunze este mai mare inainte de inflorire.

 

Rozmarinul contine ulei volatil, reprezentat prin borneol, camfor, eucaliptol, flavonoizi, acid rozmarinic, principii amare, rozmaricina si substante di- si triterpenice. Diferite parti din planta, in special varfurile de flori, contin antioxidanti fenolici, acid rozmarinic  si numeroase uleiuri volatile esentiale, cum ar fi: cineol, camfen, borneol, acetat de bornil, alfa-pinen. Acesti compusi sunt cunoscuti pentru proprietatile lor antiinflamatorii, antialergice, antifungice si antiseptice.

Planta este foarte de bogata in vitamine din complexul B si asigura 16% din valoarea zilnica de vitamina A, are proprietati antioxidante, protejeaja vederea, sanatatea pielii si membranele mucoasei si ofera protectie impotriva cancerului pulmonar si cancerului bucal. Este renumit si pentru combaterea infectiilor, prin continutul mare de vitamina C care sintetizeaza colagenul, proteina necesara pentru vasele de sange, organe, piele si oase.

Rozmarinul este una dintre ierburile cu continutul cel mai ridicat de folati (acestia sunt importanti in sinteza ADN-ului, care in perioada de preconceptie ajuta la prevenirea defectelor de tub neural la nou-nascuti).

 

Uleiul volatil stimuleaza activitatea psihica si imbunatateste oxigenarea creierului. Timp de secole, una dintre utilizarile medicinale cele mai raspandite a fost imbunatatirea memoriei. Studiile efectuate pe rozmarin au demonstrat proprietatile benefice ale acestuia asupra memoriei si capacitatii de concentrare.

Oamenii de stiinta au testat 144 de voluntari sanatosi pentru a evalua impactul olfactiv ale uleiurilor esentiale de rozmarin si lavanda asupra performantelor cognitive si starii de spirit. Subiectii, repartizati aleatoriu, au completat vizual chestionare si au fost evaluati atat inainte, cat si dupa expunerea la miros. Rozmarinul a produs o imbunatatire semnificativa a performantei in calitatea generala a memoriei.

Grupul testat cu lavanda a fost mai putin alert decat cel testat cu rozmarin. Rezultatele au indicat ca mirosul din aceste uleiuri esentiale pot produce efecte pozitive asupra performantelor cognitive si starii de spirit.

Studii recente au aratat ca rozmarinul are si proprietati chemopreventive, extractul din rozmarin inhiband proliferarea liniilor celulare de cancer ovarian.

 

Preparatele din rozmarin (decoct, infuzie, macerat, tinctura, ulei esential) stimuleaza secretia sucurilor digestive, au proprietati coleretice, colagoge, antiseptice si diuretice. Se folosesc cu succes in tratarea gastritelor si infectiilor gastro-intestinale, favorizeaza secretia bilei, accelereaza tranzitul intestinal lenes, elimina gazele si stimuleaza apetitul.

De asemenea, rozmarinul este un remediu consacrat in afectiunile cardiovasculare, ale sistemului nervos, combate cu succes durerile cauzate de reumatism si artrita, are proprietati diuretice.

Infuzia de rozmarin se prepara din 1 lingurita de frunze uscate si maruntite la o cana cu apa. Se beau 1-2 cani pe zi. In rinita cronica se pot face inhalatii cu ceai preparat din 1 lingura de frunze la 1 cana cu apa, dupa o fierbere de 5 minute. Efectul tonifiant se obtine prin efectuarea unor bai in care s-a adaugat ceai sau extract de rozmarin.  Aceste bai se fac in cursul diminetii.

 

Cu o gama larga de beneficii nutritionale, rozmarinul ofera sanatate corpului si mintii. Rozmarinul contine fier (la nivelul sangelui, fierul intra in compozitia hemoglobinei din globulele rosii; acestea preiau oxigenul din aerul inspirat si il transporta pana la tesuturi unde il elibereaza pentru a prelua de aici dioxidul de carbon rezultat din metabolismul celular) si potasiu (un component in celulele si fluidele corporale, care ajuta la controlul ritmului cardiac si a tensiunii arteriale). Contine, de asemenea, fibre, cupru, calciu, magneziu si o abundenta de vitamine B, cum ar fi acidul pantotenic, piridoxina, riboflavina, folati, utili pentru sinteza ADN-ului  si pentru femei, chiar inainte de conceptie deoarece ajuta la prevenirea defectelor de tub neural la nou-nascuti. Se recomanda insa utilizarea cu precautie in timpul sarcinii, deoarece supradozarea poate provoca avort.

Manganul din rozmarin joaca un rol puternic antioxidant in organism, reducand riscul de cancer, in special de san.

 

Extractele pe baza de rozmarin sunt utilizate si in industria cosmetica, pentru obtinerea lotiunilor care ajuta la combaterea matretii, regenereaza parul si previne caderea excesiva a acestuia, precum si la tratarea tenusului uscat, matur, cuperotic. De asemenea, preparatele pe baza de rozmarin sunt frecvent folosite in combaterea celulitei.

Extern, rozmarinul este folosit in activarea microcirculatiei sanguine la nivelul pielii capului. Combate alopecia, seboreea, iar prin proprietatile cicatrizante, antiseptice si antimicrobiene intervine in vindecarea unor dermatoze, plagi deschise, rani purulente, raie si intepaturi de insecte.

Pentru a va face propriul ulei din rozmarin, puneti o crenguta sau doua de rozmarin la uscat, apoi adaugati-le intr-un borcan de sticla, puneti ulei de masline si agitati usor. Depozitati borcanul intr-un loc cald, intunecat, timp de doua saptamani. Utilizare ¼ dintr-o cana, pentru o baie parfumata, sau in amestec cu otet balsamic, peste o salata sau un sos delicios.

 

Bucataria mediteraneana intrebuinteaza rozmarinul proaspat si tocat marunt la condimentarea multor preparate alimentare, pentru gustul sau delicios, aromat, usor amarui. Datorita efectului antiseptic, rozmarinul era folosit si pentru conservarea carnii. De fapt, nu se va sti niciodata cu adevarat daca la inceputul utilizarii sale in arta culinara a fost apreciat pentru aroma sau pentru ca avea capacitatea de a pastra carnea proaspata pentru mai multe zile, pe vremea cand nu exista frigider.

Se foloseste la salate, supe, mancaruri de legume, preparate din carne. Rozmarinul merge bine cu rosii, vinete, cartofi copti si dovlecei.

In alimentatia copiilor, mirodeniile se introduc in jurul varstei de 8 luni. Inainte de a introduce rozmarinul in meniul bebelusului este indicat sa se consulte medicul pediatru si nu trebuie neglijata regula celor 4 zile.

 

*Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale pot veni in ajutorul bolnavului, dar nu exclud si nu inlocuiesc tratamentele medicale. Sanatatea Buzoiana nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita a vreunei terapii, informatiile de pe site neoferind garantii de vreun fel. Sanatatea Buzoiana nu furnizeaza sfaturi medicale care pot inlocui consultul medical de specialitate, informatiile prezentate pe acest site avand caracter informativ.