Sănătatea în 2017, între dorință și neputință

Sănătatea a fost miza principală pe care PSD a valorificat-o în campania electorală și încă o mai scoate „la înaintare”, dar până acum, Programul de guvernare s-a dovedit mai mult o „cârpeală” și un lung șir de crize față de care nici medicii, nici pacienții nu pot fi mulțumiți.

 

La fiecare sfârșit de an, fiecare dintre noi își face bilanțul și analizează „plusurile” și „minusurile” pe care le-a avut pe parcursul anului care se încheie și își face planuri pentru anul care urmează. Dacă întrebi în jur, ce-și dorește românul în 2018, răspunsul începe, invariabil, cu „sănătate”, după care, în funcție de cum crede că mi poate aspira, fiecare, și la altceva, mai vin unele răspunsuri  deloc „pretențioase”, pentru că teama pentru ziua de mâine se resimte mai acut, parcă, decât oricând.

Și nici nu este ne mirare că SĂNĂTATEA este ceea ce ne dorim cel mai mult, dacă ținem cont de crizele aproape fără precedent din sistemul sanitar. Iată doar câteva dintre problemele care determină românii să nu mai aibă alte aspirații decât să fie sănătoși: în 2017, România s-a confruntat cu epidemia de rujeolă care a speriat Europa, cu lipsa fără precedent a vaccinurilor și a unor medicamente vitale, cu blocări repetate ale cardului de sănătate, cu mega-scandal de corupție de la CNAS. Tot anul acesta au căzut „miturile” Burnei și Lucan, exodul medicilor s-a intensificat, au existat nereguli la rezidențiat și în Biblioteca UMF „Carol davila” s-a filmat o manea, iar la final de an asistăm la blocarea asistenței medicale primare.

Acestea sunt doar câteva dintre problemele majore cu care s-a confruntat sistemul de Sănătate în 2017, în contextul în care, acum un an, principalul partid aflat acum la guvernare ne promitea multe și deloc mărunte, pentru medici, pentru bolnavi, pentru spitale, pentru întregul sistem sanitar.

 

În campania electorală, PSD și ALDE, partidele care acum alcătuiesc „arcul Puterii”, promiteau că „sănătatea este prioritate zero”. Și tot prioritate a fost anunțată de către premierul Mihai Tudose, la prezentarea Bugetului pe 2018, în Parlament alături de educație și investiții. Bugetul a fost votat, dar nimeni, în afara guvernanților (poate nici ei) nu cred că se va întâmpla astfel, așa că tot românul se gândește și își dorește, pentru anul viitor, măcar să fie sănătos, ca să poată „duce” greutățile și problemele cu care va fi nevoit să se confrunte în viitorul imediat și chiar pe termen lung. Nu mai crede nimeni că Sănătatea va fi una dintre problemele pe care Guvernul actual le poate rezolva, pentru că „prioritatea zero” s-a dovedit, în 2017, un lung șir de neajunsuri, iar la sfârșit de an este pe punctul de a exploda, la fel ca o bombă cu ceas.

Nu există o lege clară și predictibilă a Sănătății, cu proiecție pe termen mediu și lung (dar asta se întâmplă, din păcare, în toate domeniile și s-a perpetuat pe parcursul tuturor gubernărilor de după 1990), iar în momente de criză majoră s-a intervenit „pompieristic” și punctual, mai mult pentru imagine decât în beneficiul pacienților și al personalului medical.

Chiar dacă protestele din stradă, care durează de aproape un an, sunt mai mult împotriva unor legi din domeniul justiției și din cel financiar, Sănătatea s-a confruntat, în 2017, cu momente extrem de dificile și se pare că nu are șanse să iasă la liman, în ciuda promisiunilor celor care-o gestionează.

 

Epidemia de rujeolă a speriat Europa, iar criza vaccinurilor a dus la pierderi de vieți omenești. În ultimele 12 luni, sistemul medical a fost marcat de numeroase crize neasumate sau, mai rău, total ignorate de autorităţi. Modul în care ministrul Sănătăţii şi ceilalți responsabili au gestionat problemele din Sănătate a afectat serios accesul românilor la tratamente, iar consecinţele sunt grave.

În luna ianuarie, ministrul Florian Bodog spunea că a solicitat experţilor din minister şi de la INSP o situaţie privind vaccinarea obligatorie a copiilor, în teritoriu, afirmând totodată că a găsit o situaţie dezastruoasă privind aprovizionarea cu vaccinuri, la preluarea mandatului. La momentul respectiv, ministrul Bodog spunea că din cele cinci vaccinuri obligatorii cu care trebuie imunizaţi copiii, doar cel împotriva tuberculozei (BCG) exista în doze suficiente, în timp ce celelalte vaccinuri lipseau ori erau stocuri insuficiente şi un vaccin era, chiar, neachiziţionat.

Pe fondul lipsei vaccinării, epidemia de rujeolă din România a speriat Europa şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În primăvară, când numărul îmbolnăvirilor era la jumătate, un raport al OMS arăta că avem „cel mai mare focar de rujeolă din Europa” și soma autorităţile responsabile să ia, de urgență, măsuri pentru stoparea epidemiei. În ciuda situaţiei alarmante, Ministerul Sănătăţii nu a asigurat o aprovizionare eficientă cu vaccinuri ROR, preferând, de câte ori a avut ocazia, să arate cu degetul către vechea guvernare și campanile anti-vaccinare.

 

În aprilie, MS anunţa că au fost începute procedurile pentru suspendarea exportului paralel de vaccinuri, fiind demarate procedurile de notificare a Comisiei Europene și cerea ANMDM să notifice distribuitorii de medicamente în legatură cu această decizie, iar dozele de vaccin împotriva rujeolei să fie blocate în depozite.

În mai, ministrul Bodog anunța înființarea unei unități speciale pentru managementul vaccinurilor. În iulie, când ministrul Sănătății a prezentat în Guvern situația vaccinării în teritoriu, aveam deja 32 de decese și o rată a imunizării cu mult sub media europeană. Certat de premier, ministrul a găsit și un țap ispășitor, directorul unei direcții de sănătate publică, pe care l-a și demis.

La ora actuală, numărul îmbolnăvirilor de rujeolă a ajuns, potrivit ultimei centralizări a Institutului Naţional de Sănătate Publică, la 10.279 de cazuri. La 29 decembrie 2017, țara noastră înregistra şi un record de 37 de decese cauzate de această boală aparent banală.

În ceea ce priveşte vaccinarea, la finalul lunii octombrie, MS afirma că se poate începe vaccinarea antigripală gratuită şi că primele aproape 19.000 de doze de vaccin au ajuns în țară. Majoritatea acestora s-au folosit pentru vaccinarea autorităților care, în felul acesta, au vrut să demonstreze că vaccinul este sigur. În teritoriu, imunizarea s-a început abia la jumătatea lunii decembrie, când s-au distribuit dozele de vaccin și pentru „muritorii de rând”.

Tot în acest an, Legea Vaccinării a fost întoarsă pe toate părțile, fără a fi votată, iar Institutul „Cantacuzino” a trecut din subordinea Ministerului Sănătăţii în cea a Ministerului Apărării, cu promisiunea că va produce vaccinuri în doi ani.

 

Lipsa unor medicamente vitale și amenințările producătorilor că vor retrage 2000 de medicamente generice de pe piață au dus la suspendarea taxei clawback. Producătorii de medicamente au atras atenția încă de la începutul anului că aproximativ 2.000 de medicamente ieftine, inclusiv vaccinuri, pot dispărea de pe piaţă din cauza taxei clawback. În locul unor soluții de aprovizionare, ministrul Sănătăţii anunţa că Guvernul a aprobat o hotărâre prin care se va elimina obligativitatea aprobării unor  medicamente, de către comisiile caselor de asigurări de sănătate, în cazul persoanele cu obezitate, boli cardiovasculare, Parkinson, ADHD, diabet zaharat, tulburări de creştere la copii, epilepsie, afecţiuni oncologice, boli rare, afecţiuni reumatice, hepatită cronic de tip B şi C. S-a dovedit că trecerea acestei responsabilități către medicii de familie și medicii specialiști din ambulatoriu sau din spitale a dus la scăderea prescripțiilor, pe fondul temerii medicilor de a fi trași la răspundere.

În februarie, părinții și reprezentanții copiilor cu dizabilități protestau la Ministerul Sănătății, pentru că printr-o prevedere legală fuseseră nu mai puteau fi însoțitori ai acestora. O zi mai târziu, reprezentantul MS şi cel al Ministerului Muncii, Olguţa Vasilescu, au semnat ordinul de modificare şi completare a ordinului pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap.

În martie, ministrul Sănătății solicita specialiştilor de la MS şi ANMDM să monitorizeze situaţia medicamentelor pentru care s-au înregistrat disfuncţionalităţi în aprovizionare și amenința cu sancțiuni.

În septembrie, Florian Bodog anunța că a cerut convocarea miniştrilor sănătăţii din UE pentru a stopa practica exportului paralel de medicamente. O lună mai târziu, anunţa realizarea a cinci programe naţionale de screening, cu finanţare europeană, pentru cancerul de col uterin, cancerului de sân, tuberculoză, hepatită B,C şi D, şi screening prenatal.

 

Mai bine de şase luni, spitalele din România au rămas fără imunoglobulină, tratament vital pentru bolnavii care suferă de imunodeficienţe primare şi de boli autoimune. Ministrul Florian Bodog a ignorat constant această problemă, în ciuda numeroaselor notificări și semnale de alarmă trase atât de medici, cât şi de pacienţii care au protestat în faţa Ministerului Sănătăţii. Primele măsuri au fost luate abia după decesul unei paciente din Alba Iulia și al unui nou ultimatum dat de premierul Tudose, ministrului Bodog.

Pasivitatea autorităţilor din în privinţa dispariţiei acestor medicamente vitale de pe piaţa autohtonă a fost sancţionată de Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), care a anunţat că sesizează Parchetul General cu privire la modul în care ministrul Florian Bodog şi celelalte persoane responsabile au gestionat criza imunoglobulinei, criză care a dus la moartea femeii. Lipsa de reacţie a ministrului Sănătăţii a fost taxată şi de o persoană din Australia, care a iniţiat o petiţie online adresată Comisiei pentru Drepturile Omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) și care a fost semnată de aproximativ 40.000 de oameni din toată lumea. Şi Avocatul Poporului s-a sesizat, din oficiu, cu privire la absenţa imunoglobulinei de pe piaţa medicamentelor.

În octombrie, Guvernul adopta o Ordonanţă de Urgenţă care prevedea suspendare pe o perioadă de doi ani a obligaţiei de plată a taxei de clawback pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor derivate din sânge uman sau plasmă umană.

Abia la inceputul lunii decembrie, ministrul Florian Bodog anunța rezolvarea crizei de imunoglobuline și distribuirea în teritoriu a medicamentelor, dar nu și-a asumat nicio vină, aruncând  vina în cârca medicilor.

 

CNAS a fost condusă de trei preşedinţi, iar instituția a fost marcată de un mare scandal de corupție. Anul a început cu Vasile Ciurchea la conducerea instituției. Despre el s-a spus, întotdeauna, că ar fi „omul lui Ponta”, așa că trebuia îndepărtat (nu că n-ar fi meritat!). În martie, el și-a dat demisia, iar în locul său, premierul Grindeanu l-a numit preşedinte al CNAS pe medicul militar Marian Burcea.

După doar câteva luni, un mega-scandal de corupţie a zguduit sistemul de sănătate. Noul președinte al CNAS, împreună cu mai mulți șefi din instituție și din CASMB au fost acuzați de DNA și reținuți, la 1 septembrie, pentru că ar fi prejudiciat bugetul Casei cu 3 milioane de euro, prin decontarea unor servicii fictive de ingrijiri medicale la domiciliu. Deși „ingineria” funcționa încă din 2015, acesta ar fi închis ochii, deși fusese înștiințat.

În aceeași zi, premierul Tudose a decis eliberarea lui Marian Burcea din funcţia de membru al Consiliului de Administraţie şi de preşedinte al CNAS, cu rang de secretar de stat. Prin aceeași decizie, Răzvan Teohari Vulcănescu, vicepreşedinte al CNAS, a preluat atribuţiile preşedintelui până la numirea conducătorului instituţiei.

În cea de-a doua jumătate a lunii noiembrie, primul ministru îl numește pe Laurenţiu-Teodor Mihai în funcţia de membru al Consiliului de Administraţie şi de preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Deocamdată, acesta mai mult tace, a avut o singură reacție, la protestul medicilor de familie.

 

Nici sistemul informatic cumpărat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) cu sume uriașe și pentru care Ghiță stă „pitit” prin străinătate, nu a făcut viața mai ușoară, medicilor și pacienților. Deşi obligatoriu de mai bine de doi ani şi jumătate, sistemul cardului de sănătate continuă să se blocheze frecvent, paralizând sistemul medical.

După mai multe blocări succesive la început de an, lucrurule păreau să se mai așezat. La începutul lunii noiembrie, însă, după mai multe luni în care totul pătea că merge ca uns, CNAS a anunţat indisponibilitatea platformei informatice, pentru trei ore. Medicii au reacţionat însă, revoltaţi, spunând că este a șasea zi lucrătoare în care nu merg sistemele informatice, că acest lucru se întâmplă frecvent şi că CNAS refuză „să își asume eșecul și nefuncţionalitatea platformei informatice”. „Refuzând să comunice public acest lucru rezolvă economii importante în sistem, mulți dintre pacienți refuzând să aibă răbdare (și pe bună dreptate), adică își achită cu preț întreg consultațiile și rețetele. Neasumându-și nefuncţionalitatea, pe lângă faptul că dovedește o crasă lipsă de respect față de milioane de asigurați plătitori și mai bine de o sută de mii de medici și asistenți, permite cu bună știință imputarea ulterioară a acestor servicii, așa cum face de mult, tot medicilor!”, avertiza dr. Sandra Alexiu, vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Medicină de Familie (SNMF)

 

Exodul medicilor, pe care autoritățile promiteau, la început de an, că-l vor stopa, prin măsuri atractive pentru medicii tineri, pare să fie tot un eșec al actualei guvernări. În loc să rămână în țară, medicii parcă se răresc din ce în ce mai mult în spitalele publice. Salariile „grase”, de la 2.600 de euro pentru rezidenții de anul I, până la 3.600 de euro pentru medicii primari ATI, promise de actualii guvernanţi, și mai ales previziunea că nu le vor obține de la 1 ianuarie 2018, nu au reuşit completeze necesarul de medici.

Unităţile sanitare publice din aproape toată ţara și mai ales cele din opraşele mici nu mai pot acoperi nici gărzile cu specialişti şi nici măcar cu rezidenţi. Dacă, în primăvară, ministrul Sănătăţii estima că numărul medicilor care au plecat să-şi exercite profesia peste hotare era de aproximativ 12.000, un studiu al Asociaţiei Române pentru Promovarea Sănătăţii, publicat zilele trecute, arată că aproximativ 15.700 de medici români îşi practică în prezent profesia în străinătate, cu precădere în state din vestul Europei (Germania, Marea Britanie, Franţa).

Mai mult, potrivit unui alt studiu recent, şapte din 10 medici au avut cel puțin odată intenția de a pleca să muncească peste hotare şi mai grav este că patru din 10 medici rezidenţi au şi făcut demersuri în acest sens, în ultimele şase luni.

 

Tot anul acesta au fost „desființate” două „mituri” ale sistemului medical, Burnei și Lucan. Amândoi considerați valori naționale, dar care, luați la bani mărunți de anchetatori par să-și fi pierdut „aura de sfinți cu bisturiu”.

Profesorul Gheorghe Burnei, considerat chirurg ortoped pediatru genial și inventator de renume mondial, a fost acuzat, la sfârșitul anului precedent, că ar fi un personaj fără scrupule. A fost arestat la domiciliu mai bine de o jumătate de an și trimis în judecată, după ce ar fi pretins și primit diferite șpăgi din partea părinților unor copii care au necesitat intervenții chirurgicale, dar și pentru că ar fi efectuat anumite intervenții experimentale. Cazul său a impus chiar elaborarea unor noi protocoale terapeutice în ortopedia pediatrică. În august, medicul a scăpat de arestul la domiciliu, iar instanța i-a permis să profeseze într-un spital public, dar colegii săi l-au renegat, așa că se termină și anul acesta fără o concluzie definitivă în cazul său.

În prag de Crăciun, profesorul universitar Mihai Lucan, fostul șef al Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj-Napoca în perioada 2000-2017 şi unul dintre „greii” sistemului medical românesc, a fost reţinut împreună cu fiul său, Valeriu Ciprian Mihai Lucan, de către procurorii DIICOT, într-un dosar de delapidare şi constituire a unui grup infracţional organizat. Potrivit procurorilor, împreună cu alți angajați ai ICUTR, Lucan ar fi prejudiciat Institutul cu un milion de euro, aducându-l în prag de faliment, în beneficiul clinicii sale private. Mai mult, medicul este acuzat și de trafic cu rinichi, iar pe lista lui de favoriți la transplant s-ar afla nume importante ale unor artiști, politicieni și oameni influenți din țară și din străinătate.

În prezent, medicul urolog Mihai Lucan, fiul său și alte persoane cu care ar fi colaborat sunt cercetaţi sub control judiciar.

 

Nici examenul de rezidenţiat din acest an nu a trecut fără scandal. După susţinerea examenului, care s-a desfăşurat sub forma unui test-grilă cu 200 de întrebări, mai mulţi tineri au reclamat că au obţinut punctaje mult prea mici. La o simplă verificare s-a constatat că grilele-barem de la UMF „Carol Davila” erau greşite. În cele din urmă, Ministerul Sănătăţii a decis ca toate lucrările celor peste 2.500 de candidaţi din Bucureşti să fie recorectate. Și tot la „Carol Davila”, o interpretă de manele a filmat un videoclip, în chiar biblioteca mare, pe parchetul pe care au calcat, cândva, George Emil Palade, Ion Cantacuzino, Prof. Gerota sau Victor Babeș, răsfoind cărți unice, la care studenții nu au acces.

Anul se încheie tot cu scandal. Medicii de familiei au anunţat că nu vor mai semna contractul-cadru cu CNAS, de la 1 ianuarie 2018, blocând, astfel, activitatea, supăraţi că problemele lor sunt ignorate constant de autorităţi și tot ei sunt, din nou, țapi ispășitori, pentru greșeli care nu le aparțin.

În noiembrie, medicii au ieşit în stradă, alături de pacienţi, nemulţumiţi de subfinanţarea cronică şi birocratizarea excesivă asistenţei medicale primare din România, precum şi de faptul că, practic, sunt puşi în imposibilitatea de a-şi face meseria de doctori. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) consideră însă regretabilă „decizia unor reprezentanţi ai medicilor de familie de a îndemna la nesemnarea actelor adiţionale de prelungire a contractelor de furnizare de servicii de asistenţă medicală”, iar ministrul Sănătății, Florian Bodog, se declară în continuare deschis la dialog, însă aruncă problema banilor în orada Ministerului de Finanțe. Mai mult, ministrul Sănătății avertizează protestatarii că de la 1 ianuarie 2018 intră în sistem 250 de medici de familie care au terminat rezidențiatul și că mai sunt și alți medici din generațiile anterioare, care este convins că vor fi ajutați de CNAS să preia praxisul celor care nu acordă servicii medicale decontate de Casă.

În aceste condiții, nu-i de mirare că cel mai mult ne dorim „să fim sănătoși”, iar principala urare adresată prietenilor se referă tot la o bună sănătate…