Sănătatea timpului

Să scrii despre sănătate nu este ușor. Sincopele sar rapid în ochi. Victoriile au prea puțină vizibilitate. Subiectele pur științifice sunt provocări complexe, cele de popularizare se luptă cu diferite forme de relativizare.

Sănătatea este un concept mult mai larg. Așa cum dreptul și morala sunt două cercuri concentrice cu dimensiuni inegale, morala exprimându-se în scris prin intermediul textelor de lege doar parțial.

Vă propun astăzi câteva gânduri despre sănătate, despre sănătatea timpului. Aparent, timp avem destul și timpul nu doare. Nu este nici cap, nici rinichi, nici molar de minte, nici alt organ care, aflat în suferință, te scoate din normalitatea fizică. Este timp și atât.

Ei bine, fără îndoială timpul are influențe asupra sănătății. Vârsta, mediul, parcurgerea anotimpurilor nu lasă organismul indiferent. Controlul acestui timp nu stă în puterea noastră. Modul în care ne petrecem timpul și cât de sănătos o facem poate fi predeterminat. Nu avem libertate deplină de alegere. Avem, totuși, puterea să decidem de-gangrenarea unor părți importante din viață. În cele din urmă, de sănătoasa petrecere a timpului ține sănătatea vieții.

Există managementul timpului, teorii, seminarii, scheme de viață și tot atâtea irosiri zadarnice ale resursei neregenerabile, timp. Suntem conștienți și totuși absenți din propria noastră existență pe care, conștient sau inconștient, o oferim altora dând dovadă de totală neglijență.

Iorga scria la un moment dat: Pierdem de la viață ani și cerșim de la moarte o clipă. Abia atunci când nu prea mai dispui de această unică resursă realizezi că se putea altfel, că meritau făcute altele lucruri, că, de fapt, anii, zilele, orele nu sunt cele din calendar sau buletin, ci acelea folosite efectiv sănătos. Scobești mult prin putregai până dai de o fărâmă verde, care să te satisfacă și să spui: Da! Acele momente le-am trăit… În rest, rutină, supraviețuire, frustrare, risipă, absență emoțională. Cu toate acestea dăm dovadă de prea puțin respect față de timpul nostru, dar și de timpul altora, fie pentru că acceptăm un consum – să-i zicem ideologic -, sau risipiri mărunte.

Toate sistemele au declarat că timpul fiecăruia dintre noi este o prioritate. Spre exemplu, Marx și Engels, în Manifestul Partidului Comunist, declarau că un membru al clasei muncitoare nu va trebui să lucreze decât trei zile pe săptămână. În restul timpului ar fi putut avea activități culturale de tot felul și prilej de relaxare. Oare așa a fost? Deloc! Nimic din ceea ce deținea cetățeanul nu-i aparținea. După serviciu urmau cozile. Deși era la putere, clasa muncitoare era ținută permanent ocupată. Este și aceasta o tehnică de control.

Vremurile s-au schimbat. Mai multe zile libere, dar timp tot mai puțin. Cronofagia a devenit sport național. Este o luptă pe timpul nostru. Vânzătorii de iluzii ieftine, de scandaluri televizate, de discuții sterile, aceleași de ani buni, își vor supușii fierbinți în fața ecranului pentru a le administra doza de manipulare politică – și aici nu mă gândesc la o zonă anume – și ceva capsule de publicitate. Dacă în acest caz există oarecare posibilitate de alegere, predeterminată de treapta culturală a fiecăruia, există o zonă în care chiar simți irosirea vieții, simți cum trece peste tine vremea în zadar – birocrația.

Nu mai stai la teribile cozi, dar ești băgat în corzi de câte un birocrat zelos căruia, dacă Dumnezeu i-ar fi dat în sarcină să alcătuiască cele zece porunci, inventa cu nesaț câteva zeci de mii, iar dacă totuși, Dumnezeu în înțelepciunea lui nu i-a dat atare sarcină, le complică el suficient, confundând calitatea de a fi complex, cu nerozia de a fi complicat. Când găsești totuși pe cineva care înțelege din principiu că meriți respect în calitate de om, iar dosarul tău este o creație umană, ajustabilă, ca orice lucru omenesc, renaște în tine speranța că există omenie și prietenie, bun simț și inteligență.

Dar, probabil este mult mai palpitant să întinzi piciorul provocând dezechilibrarea celui care îți este coleg de birou, decât să-i respecți timpul și statutul de om.

În aceste condiții, cum rămâne cu sănătatea petrecerii timpului? Nu este simplu, dar se poate. Eliminarea toxinelor acumulate prin propriile acțiuni, respectarea timpului celorlalți, chiar și atunci când simți că zeii sunt îndrăgostiți de tine și ești sus și de neatins, petrecerea consistentă a clipelor cu activități care te hrănesc cu adevărat și le simți proteina sunt mijloace ieftine de a întreține o relație sănătoasă cu noi înșine.

Spune-mi cum îți petreci timpul și-ți spun cine ești!