Specialistii reclama necesitatea unui program pentru formarea in epileptologie

In Romania exista specialisti foarte bine pregatiti in acest domeniu, insa numarul lor este foarte mic in comparatie cu cel al pacientilor care sufera de epilepsie.

Dr. Dana Craiu

La inceputul acestei saptamani a fost organizata o dezbatere cu tema „Epilepsia –  o provocare reala pentru pacientul roman si o problema majora de sanatate publica”. Cu aceasta ocazie au fost prezentate cele mai recente statistici cu privire la incidenta acestei afectiuni in Romania si principalele probleme cu care se confrunta atat pacientii, dar si medicii specialisti care ii trateaza. La acest capitol, presedintele Societatii Romane Impotriva Epilepsiei, dr. Dana Craiu, a precizat ca principala problema este legata de lipsa specialistilor cu supraspecializare in epileptologie, numarul acestora fiind foarte mic, in comparatie cu numarul total de pacienti.

Potrivit statisticilor prezentate de specialist, in Romania sunt in evidente aproximativ 20.000 de cazuri de pacienti cu epilepsie, dintre cei aproximativ 4 milioane de copii cati exista, iar anual apar aproximativ 3.000 de cazuri noi. „In Romania, aproximativ 200.000 de persoane au epilepsie si ca probleme identificate, desi exista medici specializati la nivel international, acestia sunt foarte putini. Doar in Bucuresti exista un centru de chirurgia epilepsiei, sunt medici bine pregatiti si in alte centre, dar sunt numarabili pe degetele de la doua maini, probabil ca restul de neurologi de adulti si neurologi pediatri inca nu au un nivel foarte ridicat, pregatirea este neomogena. Din cauza asta simtim nevoia ca in viitor sa existe un program de formare pentru supraspecializare de epileptologie” a precizat dr. Dana Craiu in cadrul conferintei.

Specialistul a mai declarat ca, la ora actuala, cunostintele despre epilepsie sunt foarte diferite, chiar si la nivelul medicilor informatiile fiind incomplete sau contradictorii. Dr. Craiu a explicat ca exista medici care cunosc foarte bine ce e epilepsia si cum trebuie tratata aceasta boala, in timp ce altii au cunostinte vagi despre aceasta afectiune si nu stiu ca aceasta boala este tratabila, astfel incat 70-80 la suta dintre pacienti sa poata avea o viata normala. Acesta este un alt motiv pentru care demararea unui program de suprasepcializare in deomeniul epileptologiei constituie o necesitate, pacientii putand avea astfel acces mai usor la medici specializati in acest domeniu, care sa le asigure tratamentul necesar pentru a duce o viata normala, in ciuda bolii pentru care nu s-a gasit inca un leac care sa o vindece in totalitate.

Dr. Dana Craiu a mai reclamat si necesitatea infiintarii unui Registru national care sa fie in permanenta completat cu cazurile noi care apar, pentru a se cunoaste astfel mai multe date despre numarul real al pacientilor, simptomatologie si evolutia acestora.

In ceea ce priveste medicatia necesara pacientilor cu epilepsie, medicul specialist a subliniat ca este extrem de important ca aceasta sa nu fie intrerupta, nefiind recomandata schimbarea unui medicament cu un altul similar, care contine aceeasi substanta, intrucat astfel pot aparea modificari in ceea ce priveste controlul bolii. De aceea, este esential pentru bolnavi sa aiba acces la medicamentele de care au nevoie, problema fiind ca unele dintre acestea nu sunt incluse in listele de compensate si presupun costuri mari suportate de pacienti. „In Romania sunt inregistrate marea majoritate a medicamentelor existente in acest moment la nivel international si avem chiar si medicamente moderne, dar exista insa si multe medicamente care nu sunt pe listele de compensare, precum si numeroase medicamente care nu au fost inregistrate inca”, a mai declarat presedintele Societatii Romane Impotriva Epilepsiei.

In privinta accesului la investigatii, pacientii din Bucuresti sunt cei mai avantajati, pentru ca aici functioneaza singurul centru specializat pe aceasta patologie, in timp ce in alte zone ale tarii nu exista specilisti neurologi pediatri care sa poata depista usor acest diagnostic, neexistand nici aparatura necesara diagnosticarii exacte.