Stefan si Preda

Stefan cel Mare si Preda Buzescu fugeau de turci, calare. Ajung ei  intr-o padure, turcii erau la o aruncatura de bat, si zice Preda:

– Maria Ta, ne ajung turcii din urma, hai sa ne suim in copaci.

Se urca ei intr-un stejar cu coroana bogata, la cativa metri de la pamant. Dupa catva timp, trec turcii pe sub ei, cauta prin tufisuri, nu gasesc nimic.Se strang sa-si traga sufletul si sa se sfatuiasca pe unde sa mai caute, chiar sub copacul cu pricina. 

Zice Stefan:

– Predo, eu nu mai pot, imi dau drumul.

– Maria Ta, nu iti da drumul, te prind turcii, Maria Ta!

Mai trece o ora, turcii tot pe sub ei, cautau de zor. Zice Stefan:

– Mai, Predo, am obosit, imi dau drumul.

– Maria Ta, nu iti da drumul, ca te prind turcii si ramane tara fara domnitor, nu se poate, Maria Ta!

– Bine, Predo, bine.

Mai trece o ora, turcii tot pe sub ei, stau gramada si se gandesc pe unde sa mai caute.

– Predo, asta a fost. Eu chiar imi dau drumul.

– Maria Ta, ai mila de noi, nu ne lasa prada turcilor, fara Maria Ta se duce tara de rapa!

– Bine, ma Predo, da’ macar la cal, pot sa-i dau drumul?!…