Stresul, ca o capusa
Intr-o emisiune de televiziune, cunoscuta actrita Stela Popescu era foarte multumita de faptul ca i-a placut si ii place meseria pe care o practica si nu isi imagina cum ar fi putut fi in caz contrar.
Ce bucurie sa nu simti nevoia unui concediu, pentru ca munca de zi cu zi te relaxeaza! Esti stapan pe ceea ce ai de facut, nu te enervezi, ai rabdare in explicatii, ii inveti si pe altii, te simti ca pestele in apa. Timpul trece repede chiar cand stai peste program, nu simti oboseala, nu ai dureri de cap. Te perfectionezi pentru ca esti avid sa citesti fara sa te oblige nimeni, te simti admirat de cei care depun eforturi mari pentru a-si indeplini la un nivel rezonabil sarcinile.
De ceva necazuri tot ai parte, pentru ca invidiosii te cred increzut, prea iti merg bine toate si prea usor reusesti sa te afirmi. Treci peste aceste rautati desi esti sapat, barfit de cei neputinciosi. Acestia din urma au mari greutati in munca pe care o efectueaza, din simplul fapt ca o fac mecanic, nu le place, dar sunt nevoiti sa… presteze pentru ca au o familie acasa, care are nevoie de bani.
Problema este ca la terminarea programului ei se simt de parca au dat cu sapa, se urca la volan dar nu sunt atenti la tot ce este in jurul lor, injurand totusi cu foc daca sunt deranjati de vreun claxon mai insistent. Ajung acasa si nu au chef de mancare, sunt irascibili, nu au chef sa mearga la plimbare, abia isi baga in seama copiii si se duc sa se culce sperand intr-o oarecare refacere, pentru o noua zi care se anunta la fel de chinuitoare. Nu isi dau seama ca trebuie sa-si schimbe meseria sau stiu acest lucru dar nu sunt in stare sa o faca.
Toate acestea inseamna de fapt ruperea unui echilibru, organismul nu mai poate contracara atacurile din exterior. Este vorba de stres, acel stres care genereaza multe necazuri, mai mici sau mai mari. Sanatatea individului este pusa sub semnul intrebarii, nu se stie ce a dus la o boala sau alta.
De fapt, toate acestea se intampla pentru ca putini dintre noi reusesc ceea ce spunea Stela Popescu. Incercam sa vindecam urmarile nefaste ale faptului ca nu ne intelegem cu sefii, ca nu reusim sa ne incadram in termenele impuse, ca suntem chiar depasiti de noianul informational, mergand la doctor sau luand pastile cu sau fara folos.
Din pacate traim vremuri tulburi, nu stim ce se poate intampla cu noi de la o zi la alta. Prea putina liniste nu poate diminua numarul de riduri de pe frunte, nu ne lasa sa acordam mai mult timp momentelor deconectante. Nu radem cu pofta, nu cantam. Deschidem usile farmaciilor si ne incapatanam sa inmagazinam cat mai mult stres in organismul nostru care, saracul, ce sa faca, o ia razna…
