TERAPEUTUL TAU: Ce este un copil? Perspectiva istorica
Taisia Trica – psihoterapeut
Raspunsul la aceasta intrebare se dovedeste a fi unul complicat. Modul in care gandim despre copilarie depinde de influentele istorice, culturale si personale.
Copilul, ca adult in miniatura. Din punct de vedere istoric a existat un progres gradual, de la o viziune despre copilarie centrata pe adult, la una centrata pe copil. In epocile vechi, copiii erau vazuti ca adulti in miniatura, fara nevoi diferite sau caracteristici proprii.
De exemplu, in picturile din Evul Mediu, copiii erau reprezentati ca adulti in miniatura, singura diferenta fiind marimea corpului, iar hainele lor erau niste copii micsorate ale celor purtate de barbati si de femei. In plus, de la copii se astepta sa ia parte la aceleasi activitati, in munca sau in joc. Copiii nu erau inregistrati la nastere. Numarul nasterilor era mare, dar si al deceselor. Cel putin unul sau doi copii mureau in primul an de viata.
Copilul reprezenta o proprietate a adultului si il folosea la munci, cum dorea, iar posibilitatea de a fi maltratat era foarte mare.
Aceasta atitudine fata de copii s-a modificat foarte putin pana in secolul optsprezece, iar modificari substantiale au aparut la inceputul secolului douazeci. Moartea unui copil era un fenomen obisnuit si frecvent, care astazi este de neconceput fara sa faca ravagii emotionale mamelor si familiei.
Mamele nu isi permiteau sa devina prea atasate de proprii copii pana nu era asigurata supravietuirea lor, din primii ani de viata. Printre parintii bogati era obiceiul ca in primul an de viata copilul sa fie incredintat unei doici, iar in mica copilarie, unor tutori. Se pare ca apropierea emotionala si fizica nu era considerata atat de necesara pentru relatia parinte-copil pe cat este in zilele noastre. Notiunea conform careia copilul ar avea nevoie de protectie si de tratament special era putin luata in considerare. Societatea era reticenta in a considera ca nevoile copiilor trebuie sa aiba intaietate in raport cu adultii.
De exemplu, revolutia industriala de la sfarsitul secolului optsprezece a creat o cerinta enorma pentru forta de munca ieftina, astfel incat copiii erau angajati in fabrica chiar de la 6 ani, in conditii de lucru ingrozitoare si timp indelungat. Parintii erau adesea dependenti de castigul copiilor.
Si astazi, in multe tari sarace este putin posibil sa domine o conceptie despre copilarie ca reprezentand o perioada de incantare, fericire, relaxare.
Copilul ca victima. Lloyd DeMause, in cartea despre Istoria copilariei (1974) afirma ca: istoria copilariei este un cosmar din care abia am inceput sa ne trezim. Cu cat mergem mai departe in istorie, cu atat este mai scazut nivelul de ingrijire al copiilor si cu atat e mai mare probabilitatea de a vedea copii omorati, abandonati, batuti, terorizati si abuzati sexual.
Se pare ca in epoca antica si medievala maltratarea copiilor era frecventa. In Roma antica, copilul era proprietate legala a tatalui, el hotara cum sa-l creasca, cum sa-l disciplineze si chiar daca sa-l lase sa traiasca. Maltratarea aparea cu o frecventa considerabila, se pare ca abuzul sexual era foarte frecvent in Grecia si Roma. Pedepsirea copiilor se facea cu salbaticie, infanticidul era o practica frecventa mai ales in cazul noilor nascuti, in special al fetelor si al bebelusilor cu malformatii la nastere.
In secolele saptesprezece si optsprezece, tratamentul brutal fata de copii era justificat prin intermediul moralitatii religioase, copilul se naste din pacat si este incarcat cu o latura negativa care trebuie eradicata.
