TERAPEUTUL TAU: Copilul in ziua de azi. Perspectiva culturala
Taisia Trica – psihoterapeut
De-a lungul istoriei s-a constatat ca dezvoltarea omului si a civilizatiei a fost strans legata de educatie, mentalitate si cultura, atat la nivel individual cat si colectiv sau chiar global. Ideea ca statutul neajutorat al copiilor are nevoie de protectie si nu de exploatare s-a dezvoltat incet si abia in ultimii 200 de ani.
Abia spre sfarsitul secolului douazeci aceasta idee a fost pecetluita sub forma unei legislatii nationale si a unor acorduri internationale. Conventia Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului, adoptata in 1989, poate fi considerata un exemplu in acest sens. In acest act normativ se mentioneaza drepturile copiilor ca indivizi distincti si se mentioneaza ca in toate institutiile publice interesul copiilor va fi prioritar.
Notiunea existentei unor drepturi ale copiilor, pe care adultii trebuie sa le respecte, este insa foarte recenta. Ca urmare, ideile contemporane despre copilarie difera radical, in mai multe privinte, de cele precedente, din alte epoci.
Exista si astazi o diversitate mare in privinta imaginii noastre despre copilarie, atunci cand comparam diferitele parti ale lumii care au traditii culturale diferite. Ceea ce este normal intr-o societate poate sa nu fie acceptabil in alta, iar aceste diferente sunt evidente in practicele de crestere a copiilor, de tipul vorbirii adresate lor, a felului in care sunt tinuti sau in care ne jucam cu ei.
Fiecare societate „produce” copii cu caracteristici de personalitate care sa se potriveasca cu valorile ei. Putem sa vedem cu usurinta acest lucru atunci cand comparam societatile cu orientare individualista cu cele colectiviste, respectiv cele in care copiii sunt crescuti pentru a valoriza auto-suficienta fata de cele in care este accentuata dependenta reciproca, respectiv orientari individualiste si colectiviste.
Chiar si in interiorul unei societati, cum este cea occidentala, putem gasi diferente la nivelul conceptualizarii copilariei de catre membri acesteia.
Sistemele de credinte. Sistemele de credinte exista in mintile oamenilor. Ele sunt constructii mentale si, in consecinta, nu ii afecteaza direct pe copii. Acestea afecteaza insa comportamentul oamenilor indreptat catre copii. Influenta lor este asadar indirecta, prin intermediul practicilor de crestere, iar acestea actioneaza asupra comportamentului copiilor si, astfel, asupra sistemelor de credinte pe care le vor dezvolta copiii.
Cei mai multi adulti au un sistem mai mult sau mai putin dezvoltat de credinte despre natura copilariei si despre rolul lor in dezvoltarea unui copil. Astfel, unii vor accentua influenta potentialului propriu al copilului, iar altii, efectele practicilor de crestere a copiilor si a tehnicilor de educatie utilizata de adult.
Important! Copilul este un univers intreg. O intoarcere catre copilul din noi, o vindecare a acestuia conduce la un mod optim de crestere si educare a copiilor nostri.
