TERAPEUTUL TAU: Empatia si dezvoltarea emotionala
Capacitatea de a-l cunoste intuitiv pe cel de langa noi, de a „sti ce este in sufletul lui”, de a identifica si de a-i intelege situatia, emotiile, nevoile si motivele inseamna empatie.
Taisia TRICA , psihoterapeut
Empatia – denumita si simtire, intuitie simpatetica (H. Bergson), identificare afectiva (Th. Lipps), transpunere – este un fenomen psihologic semnalat de reprezentantii romantismului german (Novalis, Jean Paul) si interpretat teoretic de Th. Lipps. Acesta din urma considera cunoasterea ca o imitatie interna a obiectului cunoasterii si indeosebi a persoanelor, insotita de proiectarea propriilor stari interne asupra acestora, subiectul traind astfel in sine viata altuia, tinzand sa fuzioneze, sa intre in consonanta afectiva cu altul.
Dictionarul Oxford defineste empatia drept „capacitatea de a te identifica mental (si astfel de a intelege in intregime) o alta persoana sau obiect contemplat”. Cu alte cuvinte, a fi empatic inseamna a deveni constient de emotiile pe care altul le simte si de felul cum ii afecteaza acestea perceptiile. A fi empatic NU inseamna neaparat sa fii de acord cu felul in care celalalt percepe lucrurile, ci sa fii capabil sa intelegi cum este sa traiesti ceea ce traieste el, ajungand astfel sa poti intelege cum se vad lucrurile prin „ochelarii lui”.
Spre deosebire de simpatie, care este o stare emotionala constienta, constand in „a simti cu” (a simti impreuna cu cineva, a fi alaturi de el), empatia are urmatoarele caracteristici:
– este un proces complex perceptiv, intelectual, afectiv;
– se poate dezvolta la mai multe nivele pe traiectoria inconstient-constient;
– este un proces general uman, implicat in adoptarea rolului social, in cunoasterea psihologica empirica, in orice act de comunicare interumana (senzitivitate interpersonala);
– consta in „a simti in” (a simti ca si cand ai fi in interiorul cuiva, in intimitatea perceptiilor, gandurilor, trairilor sale).
Aceasta intelegere a trairilor celuilalt este esentiala in construirea si mentinerea relatiilor cu ceilalti, mai ales in domenii precum arta, educatia, medicina, psihologia.
Abilitatea empatica – de a identifica si prezice dispozitiile si actele psihice ale unei persoane (J.P. Guilford) – este un factor diferential (de cunoastere a oamenilor prin comparare). In abilitatea empatica, o mare pondere o are imaginatia dirijata.
Concret, demersul empatic consta in trei etape:
a.- sunt percepute gesturile si expresiile altuia de la ele pornindu-se in intuirea starilor lui subiective;
b.- cu ajutorul imaginatiei subiective (G. Allport) o persoana empatica isi declanseaza (introecteaza) aproximativ aceleasi trairi cu ale celuilalt;
c.- respectivele trairi – copii sunt transferate apoi (proiectate) asupra celuilalt, constituind un fel de cale de acces in descifrarea si intelegerea psihismului sau (A. Koestler).
Asadar, empatia consta din modelarea in propriul EU – prin gandire, simtire sau actiune – a Eului altcuiva (persoana prezenta sau imaginara – vezi personajele de teatru, film, literatura) urmata de expulzarea acestui Eu construit si proiectarea sa asupra apartinatorului real ca o cale de intrare subiectiva in intimitatea lui.
Metaforic vorbind, prin empatie se copiaza o cheie, iar cu cheia falsa se revine la usa pentru care a fost facuta, se descuie si se afla ce este dincolo.
S. Marcus considera ca „manifestata ca o conduita participativa, constienta si inconstienta, aparenta si inaparenta, fata de un model de comportament uman, facilitand un act de cunoastere, de comunicare interumana cu valoare predictiva ca si un act de identificare afectiva, empatia devine o insusire proprie conditiei umane”.
Cercetatorii din domeniul medical au asociat empatia cu emisfera dreapta a creierului uman. In studiile sale, doctorul Antonio Damasio a observat ca pacientii care prezentau probleme cu partea dreapta a creierului aveau dificultati in relatiile interpersonale, chiar daca ratiunea si abilitatile de invatare nu erau afectate.
Studiile legate de acest proces psihologic nu s-au oprit aici, trecand dincolo de viata personala si ajungand in zona businessului. Unele dintre ele coreleaza empatia cu accelerarea vanzarilor, cresterea fortei de munca sau chiar dezvoltarea performantei manageriale. Termeni precum „empathy marketing” sau „empathy selling” fac deja parte din literatura de specialitate.
In cartea sa, „O noua minte: de la era informationala la era conceptuala”, Daniel Pink afirma ca puterea va reveni celor care au mai dezvoltata emisfera dreapta a creierului si constata ca empatia este unul dintre cele sase sectoare importante de care un om de afaceri ar trebui sa tina cont.
