TERAPEUTUL TAU: Sindromul Stockholm

29 februarie 2016 | 0 comentarii |
Taisia Trica - psihoterapeut

Taisia Trica – psihoterapeut

Astazi este o zi speciala. O zi cu care ne intalnim mai rar. Sa ne bucuram.

Am inceput de duminica trecuta (21 februarie) o perioada deosebita de zece saptamani, perioada Triodului, periada in care ne putem apleca mai mult asupra dezvoltatii noastre spirituale si personale.

Este o perioada a transformarilor morale si comportamentale, a meditatiei, reflectiilor, a suferintei, pentru ca in final sa ne bucuram.

Zilele trecute am recitit comentariile voastre si va sunt recunoscatoare tuturor.

 

sindrom,ul stocholmSa revenim! Saptamana trecuta am abordat alienarea parentala, iar sindromul pe care vreau sa vi-l descriu astazi il intalnim si aici, dar si in alte situatii de abuz. Literatura de specialitate cunoaste un fenomen numit „Sindromul Stockholm”, al carui nume provine dintr-un caz real de jaf la o banca din capitala Suediei. Atunci, jefuitorii au tinut ostatici angajatii bancii, timp sase zile (intre 23 si 28 august 1973). In cursul acestei perioade, victimele s-au atasat emotional de rapitori si chiar s-au solidarizat cu ei, luandu-le apararea inainte ca acestia sa-i elibereze.

Ulterior, una dintre victime s-a casatorit chiar cu unul dintre rapitori, in timp ce acesta era in inchisoare. Termenul a fost pus in circulatie de Nils Bejerot, criminologul si psihiatrul care a asistat politia in timpul crizei ostaticilor de la banca si care s-a referit la acest sindrom in cadrul unei emisiuni de stiri din acele zile.

 

stocholm syndromIntelegem prin „Sindromul Stockholm”, un set de comportamente al unei persoane supusa unor abuzuri (verbale, fizice, sexuale, rapiri, sechestrari, prizonieri) care consta in actiuni de solidarizare si simpatizare cu agresorul, sau chiar identificare cu acesta.

Din teama de violenta sau alte pericole, se declanseaza un mecanism defensiv care se manifesta prin hipervigilenta in privinta nevoilor agresorului si ignorare a propriilor nevoi. „Micile atentii” si „gesturi umane” din partea agresorilor fac separarea de acestia tot mai dificila pentru victima, intrucat ea ar pierde singura relatie pozitiva formata – cea cu agresorul.

Acest fenomen poate fi intalnit si dincolo de planul personal, la nivel social, in comunitati umane care impartasesc aceeasi situatie. Spre exemplu lagare de concentrare, tabere de refugiati, comunitati religioase. Se poate intampla ca acest statut de victima sa-l multiplicam in alte relatii pe parcursul vietii noastre.

 In lumina acestor informatii poate o sa intelegeti mai bine de ce un copil se solidarizeaza cu parintele alienator, de ce o femeie sta intr-o relatie unde este agresata fizic, de ce persoanele vartnice accepta abuzurile din partea copiilor, nepotilor, de ce oamenii accepta sisteme sociale totalitare, de ce unii dintre noi mentin relatii toxice.

 

*Taisia TRICA este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management

 


Adaugati un comentariu


 

*