Un fel de respiratie gura la gura
La urma urmei, ce mare scofala? A intrat in normalitate sa auzi din cand in cand ca un pacient a fost tratat de o boala dar a luat un microb in spital si a murit. Doctorii ridica din umeri, stiti, si in spitalele din strainatate se intampla asa ceva. Apoi nu exista nici bani pentru a face cele necesare pentru a preintampina astfel de evenimente. Zic ei…
Si totul decurge dupa tiparul obisnuit. Omul moare, familia sufera, ceva scandal cu spitalul respectiv, ceva aparitii scurte in media care nu dezvolta subiectul din motive nestiute. Cazurile nu sunt asa de putine si nu exista probabil programe pe aceasta tema. Se ocupa cu totii de bolnavii pe picioare, care au boli cunoscute si de cele mai multe ori tratabile.
Microbii care se agata de cate un pacient sunt ori mai putin cunoscuti, ori isi fac atat de tare de cap incat nu pot fi neutralizati. In ciuda riscului de a se intalni cu ei, pacientii se aventureaza sa se trateze in spitale, pentru ca nu au incotro. Sunt asigurati, dau bani pentru asta si pe traseul dat de hartii nu ai cum sa ajungi in alta parte decat daca esti la etajele superioare ale bogatiei.
Vor spune multi ca se mai intampla, ce sa-i faci? Chiar trebuie sa auzim macar de niste masuri luate macar in urma unui deces cauzat de astfel de microbi. Macar sa auzim. Este o chestiune de respect, de bun simt pana la urma. Altfel, totul seamana cu respiratia gura la gura data in mod neprotejat, adica, decat sa moara mai bine actionez ca sa-l salvez, chiar daca s-ar putea sa-i dau un microb care-l poate duce in cele din urma tot la deces.
Este adevarat ca spitalele sunt vechi, doar o parte dintre ele fiind modernizate pe alocuri. Saloane vopsite, mobilier metalic alb, obosit, pe care iti este frica sa pui ceva pentru ca nu stii cine l-a folosit inaintea ta. Este clar ca in spitale nu poate fi dezinfectat totul. Sau nu sunt, chiar daca ar fi posibil. Personalul platit pentru acest lucru este insuficient numeric, nu poate face fata suprafetei mari pe care trebuie sa actioneze. Se invata cu totii in aceste conditii, accepta in mediul spitalicesc lipsa curateniei desavarsite. Intra intr-o… normalitate care inseamna „sala de dans” pentru microbi.
Culmea este ca cea mai mare parte a doctorilor au si cabinete particulare, unde iti este mai mare dragul sa intri. De ce oare nu au aceleasi pretentii si la stat? De ce nu refuza sa lucreze acolo unde curatenia lasa de dorit?
Ceva pasi s-au facut in ultima perioada. Au fost construite spitale care nu au loc deocamdata pentru astfel de microbi. Din pacate, unele nu au cele necesare si nici personal. Poate este mai bine asa, decat sa duci aparatura din spitale vechi, purtatoare si ele, probabil, de cine stie ce microbi. Unde totul este nou, garantiile sunt mai mari.
Din pacate, deocamdata, se plateste un tribut prea sever. Este vorba de vieti omenesti care nu ar trebui pierdute. Si cred ca specialistii au solutii, dar nu au fondurile necesare sa le implementeze. Ii pasa cuiva?
