Unii n-ar trebui sa doarma bine!

M-am invatat cu stirile care ne intoxica, minut de minut. De fapt nu este bine spus ca m-am invatat. Am devenit plat in reactiile si sentimentele fata de ele.

Cine iese din puscarie si cine se pregateste sa intre, ce dosare sunt pe rol si ce convorbiri s-au mai interceptat, ce se intampla la Cotroceni, de fapt ce mai fac cotrocenarii nostri care ne-au condus, cred ei, multi ani, sunt chestiuni care nu-mi mai genereaza nicio tresarire. Cum se doarme in Parlament, ce pensii si-au facut, ce filme mai vad unii in timpul sedintelor, sunt probleme cu care m-am obisnuit. As tresari daca s-ar intra in normal pe aceasta linie.

Ce fel de gandire au decidentii nostri nu prea ma mai intereseaza daca, spre exemplu, cei fara venituri trebuie sa plateasca, oare de unde, contributia la sanatate? Sunt atat de socante unele masuri luate de catre alesii nostri incat ma blocheaza pur si simplu.

Privesc cu raceala unei statui la nesimtirea zambitoare a celor ce au praduit bugetul statului, adica banii nostri si nu pot spune ca nu-mi vine sa cred. A devenit ceva normal, asa se traieste pe plaiurile noastre.

In schimb, atunci cand un prieten mi-a spus recent ca s-a dus la un spital cu baiatul lui si acolo a aflat ca deocamdat nu exista niciun medic urolog pana pe data de… m-am enervat. Chiar mai rau, cand mi-a spus dupa cateva zile ca starea baiatului nu este mai buna si ca este pasat de la un medic la altul, niciunul specializat in rezolvarea starii lui de sanatate.

Si daca m-am enervat eu, ce? Lucrurile stau tot in matca lor. Ocupatia de baza a multor institutii ale statului ramane colectarea de bani, prin orice mijloace. Nu dai contributia la sanatate, se lasa cu penalizari serioase, nu esti primit in spital. Daca scoti totusi banul muncit din buzunar si-l incredintezi, nu stii cui, ai sanse sa nu poti fi tratat, daca stai rau cu sanatatea. Revenind la baiatul prietenului meu, imi pun intrebarea de ce Ministerul Sanatatii nu intra in stare de alerta daca la un spital din Romania nu exista niciun medic la un moment dat, pe o anumita specializare? Cum au putut cei din acest minister sa ciocneasca pahare la trecerea dintre ani, cum dorm linistiti daca stiu foarte bine ca la spitalul x, daca vine un bolnav cu anume suferinta, nu exista specialist pentru el? Cum se poate asa ceva?

De fapt, m-am invatat si cu aceasta stare de lucruri. Am tot auzit formulari de genul „astazi nu exista la noi medic cardiolog, veniti miercuri!”.

Toate problemele care ne afecteaza direct sunt ambalate frumos in explicatiile pline de zambetele cotrocenarilor, parlamentarilor, al alesilor cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Iar noua ne place circul ce ni se ofera zi de zi. Un circ in care suntem prinsi fara vlaga, anesteziati pe nesimtite, transformati in niste spectatori care nici macar nu au puterea sa zambeasca. Doar accepta jocul alesilor.