William Shakespeare si obsesia sa pentru bolile dermatologice

Textele operelor sale abunda de pasaje in care autorul insulta personajele care aveau anumite imperfectiuni din punct de vedere fizic, in special datorate unor boli.

 

Regele-Lear-Teatrul-National

Regele Lear – Teatrul National

Lucrarile lui William Shakespeare si viata acestuia au facut obiectul unui nou studiu al cercetatorilor britanici, prin care acestia au incercat sa stabileasca de ce autorul folosea un limbaj foarte dur atunci cand descria personajele cu anumite imperfectiuni fizice. Dramaturgul britanic nu s-a sfiit sa foloseasca termeni precum „alunite murdare si semne care deranjeaza privirea”, „galma de ciumati” sau „buboi umflat in sangele-mi bolnav”, motiv pentru care nu putini sunt cei care l-au blamat de-a lungurl timpului, acuzandu-l chiar ca, prin textele sale, a initiat stigmatizarea la care sunt supusi si in prezent cei care sufera de boli de piele.

 

"Asasinarea lui Henric al IV-lea"

“Asasinarea lui Henric al IV-lea”

Limbajul folosit de dramaturg pentru a pune in evidenta anumite imperfectiuni sau bolile de care sufereau personajele sale a fost analizat cu mare atentie de cercetatori din Nottingham, Leicester si Derby, iar rezultatele au fost prezentate in timpul conferintei anuale a Asociatiei Dermatologilor Britanici.

Concluzia principala a fost ca acesta reflecta obsesia elisabetana pentru un ten perfect, fara pete. Multe dintre bolile din acea perioada implicau leziuni si inflamatii ale pielii, asa ca imperfectiunile tenului erau vazute ca un semnal pentru maladiile contagioase. Insusi regele Lear o descrie pe fiica sa, Goneril, drept „buboi umflat in sangele-mi bolnav”, iar in Henric al IV-lea, un barbat cu nasul rosu, este descris drept „cavalerul lampii care arde”, care poarta „felinarul de la pupa”.

 

William Shakespeare

William Shakespeare

Cercetatorii spun ca multe din stigmatizarile din epoca elisabetana privind deformarile provocate de bolile de piele persista si astazi, iar succesul operelor lui Shakespeare a contribuit la consolidarea acestora. Spre exemplu, si in prezent, malformatiile vizibile ale unor personaje sunt folosite in filme sau in literatura pentru a exprima josnicia sau rautatea.

Totodata, de-a lungul anilor, dermatologii au incercat sa abordeze efectele pe care acest lucru il poate avea asupra pacientilor, stabilind in mort cert ca aceasta stigmatizare are efecte negative in plan psihic.

Concluzia discutiilor purtate pe aceasta, prezentata la finalul conferintei, tema a fost ca nu se pot modifica operele lui Shakespeare, insa  societatea  ar trebui sa se asigure ca noile filme si carti nu mai consolideaza aceste stereotipuri.

 


Adaugati un comentariu


 

*