77 DE CUVINTE: Ne zâmbește toamna
Cred că vântul doarme între ramurile copacilor, se miră frunzele că nicio adiere nu le îmbrăţişează.
Nu se aud nici păsările, stau pe raze de soare, adună căldura lor.
A înţepenit parcă în frumuseţe toamna, stă aşa, tandră, vrea să fie admirată.
Îmi va fi dor şi de ziua aceasta superbă, un tablou cu atâtea culori…
Şi mă gândesc ce am fi noi fără dor, cât de săraci am fi! Şi poate ştie şi toamna, şi zâmbeşte…
