77 DE CUVINTE: Noi și liniștea interioară

Eu povestesc, şi povestesc, gesticulând chiar, cu mult patos, încrâncenat, supărat tare de ceva.

Cel din faţa mea mă priveşte cu răbdare, stăpânit de un calm absolut. Spusele mele nu schimbă nimic din expresia feţei lui şi încep să cred că se gândeşte în altă parte. Dându-mi seama totuşi că este atent, mă calmez treptat.

Liniştea lui interioară, de neclintit, mă cuprinde şi pe mine. Realizez că eu sunt în neregulă.

Îmi revin. Îi mulţumesc în gând.