77 DE CUVINTE: Nu este nevoie de cuvinte

15 mai 2018 | 0 comentarii |

De câte ori intru în curtea casei mamei mele, câinele mă simte. Are cuşca undeva în spate, este şi un gard care nu îl lasă să circule peste tot. Se uită fix la mine printre scânduri, dând din coadă. Mai nou, scoate un fel de scâncet discret prin care mă imploră să trec pe la el câteva secunde. Când o fac, ne bucurăm împreună. Când nu am timp, doar îl salut de la distanţă. Dar suferim amândoi.

 

 

 

 


Adaugati un comentariu


 

*