Adevarul: Spitalul Tichilesti, acasa la ultimii leprosi din Romania. Acolo unde nimeni nu alege

11 decembrie 2012 | 0 comentarii |

DUPA ALTE DEALURI. Duminica am fost la Spitalul Tichilesti, judetul Tulcea, sa ii intalnim pe ultimii bolnavi de lepra din Romania. 

 

Sursa foto: Adevarul

9 decembrie 2012. Zi mare: ziua alegerilor noastre parlamentare! Pana si viitorul incepe din nou acum. Mofturi! Vrem o schimbare, asa ca incepem cu omul din oglinda. Suntem reporteri de nisa: vom merge, asadar, la Spitalul Tichilesti, in ultima leprozerie din Romania. Da: i-am preferat pe cei cu lepra celor la costum. Ipohondri, cu sistemul imunitar slabit si cu imaginatia bolnava, de nu ne-ar ajunge paginile reputatului cotidian central sa ne enumeram toate maladiile reale si fictive, pornim la drum, ca si cum ne-ar fi ultimul.

Ne e frica, dragi cititori, ne vedem deja mutilati de ciuma alba, cu starea epidermei tot mai precara, dar nu ne vom opri. Aceasta este povestea unei calatorii la capatul careia am gasit natura umana desfacuta in emotiile sale primare: in iubire si in credinta, dar si in teama de izolare si abandon, in disperare si mila, dar mai presus de orice in infinita capacitate a omului de a supravietui chiar si in indiferenta.

 

Insa!

 

Nu e o metafora: leprozeria chiar e dupa dealuri. Ne gandim sa ii trimitem regizorului Cristian Mungiu o scrisoare deschisa, vino domnule sa vezi ce a mai ramas din oameni!, renuntam insa: la ce ne-ar folosi? Privim cerul. Ploua si bate vant, iar nu peste mult va ninge. Singura sosea care duce spre leprozerie e smaltuita de o lumina vie. Sosea! De fapt, oamenii nostri sunt, pur si simplu, ascunsi intr-o palnie de teren aflata la capatul unui cordon de noroi si pietris caruia ii vom spune cu indulgenta drum secundar. Inaintam, deci, fara incredere, ca niste condamnati la moarte, inspre lumina.

Suntem asteptati. L-am sunat pe doctorul Razvan Vasiliu, managerul spitalului. Ne-a spus ca daca venim sa cautam senzationalul, mai bine sa stam acasa: „Sunt oameni normali!“. Medicul nu e aici, e liber si are treaba in oras, dar a vorbit pentru noi.

Ne intampina o asistenta si un barbat scurt, cu cap ca de porumbel. Are trasaturi slave, bineinteles ca poarta o caciula ruseasca. Ne intinde mana. I-o strangem. Strangem mana sanatoasa a unui bolnav de lepra. Se prezinta: Grigore Grigorov. Dar nimeni nu il striga nici Grigore, nici Grigorov; toti ii spun Grisa. O catea, despre care vom afla ca se numeste Nova, isi intinde gatul lung, ne priveste nedumerita si nici nu se mai oboseste sa ne latre. „E uscata lepra, nu se ia, ma mananca numai pe mine“, zice Grisa. Asa stim si noi, ca bolnavii de aici sunt vindecati de forma activa a bolii, ca suntem in afara oricarui pericol, insa… La naiba cu „insa“!, intram, in urma lui Grigore Grigorov, care la cei 48 de ani ai lui e cel mai tanar dintre leprosi, in „Clubul bolnavilor“.

 

Viitorul

 

Inauntru mai sunt Mihai Dinescu, un barbat de 63 de ani din Constanta, si Aurica Tuta, de 67, din Curtea de Arges. Toti cei trei au la activ minim doua decenii de viata la Tichilesti, unde au trait si sub valul iluziei fericite ca salvarea definitiva de consecintele leprei e iminenta. Aici au vazut ei verile urmand iernilor, una, si inca una, si inca una, in timp ce bolnavii s-au tot imputinat, rapiti din chiliile lor saracacioase odata cu trecerea anotimpurilor si dusi sus, pe coama dealului, la cimitir. Acum douazeci de ani erau 60 de bolnavi. Au mai ramas 19. Nu e vreme acum, insa, de moarte, in „Club“ e viata, palpaie in soba din colt, palpaie in ecranul televizorului, palpaie in efervescenta interlocutorilor, bucurosi ca niste copii in jurul bradului de Craciun. Aici isi exercita bolnavii dreptul constitutional de a rade de toate declaratiile ridicole, si tot aici barbatii se cearta cu femeile: sa se uite la meciuri sau la telenovele? Grisa e dinamovist, nea Aurica era cu Argesul, si a luat candva o mama de bataie pe stadion, la Constanta, n-a fost atent si unu’ i-a „taiat curentul“,  Mihai Dinescu tine de-acum cu Viitorul asta al lui Gica Hagi.

„Sa scrieti ca Romania s-a purtat bine cu leprosii ei, are grija. Pai, Ungaria i-a trimis in Africa!”Razvan Vasiliu, managerul Spitalului Tichilesti

Cititi articolul complet in Adevarul

 


Categorii: Mass-media, Spitale

Adaugati un comentariu


 

*