Aniversare cu… cântec
Aniversare feminină la 40 de ani. File de jurnal. Azi mi-am concediat asistentul. De ce am făcut-o? Era ziua mea. Împlineam 40 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa de bine. În acea dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă că soţul meu să îmi spună: „La mulţi ani, iubito!”. Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua… (ce dobitoc).
Mi-am zis: „Na, ăsta-i bărbatul pe care-l merit…”
Mă gândeam: „Copiii sigur îşi vor aminti”, dar când au coborît la micul dejun, nici unul nu a zis nimic.
Aşa că, am ieşit din casă destul de supărată, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistentul meu mi-a zis:
– Bună ziua, şefa. La mulţi ani!
În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte…
Am lucrat până pe la ora două, când asistentul meu a intrat la mine în birou, spunându-mi:
– Ştii, şefa, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună… doar tu şi eu…
Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim.
Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, asistentul îmi propune:
– Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament… să bem ceva.
– Bine! -am zis… şi am mers la el acasă.
În timp ce serveam un Martini, îmi spune:
– Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine, să mă îmbrac mai comod…
– Bine, cum doreşti, i-am spus.
După aproximativ 5 minute, ieşi din cameră cu un tort imens, cu 40 de lumânărele, urmat de soţul, fiii, prietenii mei şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: „Mulţi ani trăiască… mulţi ani trăiască…”
Şi acolo eram eu: goală, fără sutien, fără chiloţei, întinsă pe canapeaua din sufragerie, aşteptându-l pe dobitocul ăsta! Ei, şi de asta l-am concediat. Aşa ceva nu se face…
