Aniversare cu gust amar la Institutul Inimii de la Târgu Mureș

La 45 de ani de la prima operație pe cord deschis din România, efectuată aici de profesorii Radu Deac și Ioan Pop de Popa, specialiștii institutului se plâng de proasta finanțare.

 

Astăzi se împlinesc 45 de ani de la un moment extrem de important din istoria medicinei românești, moment ce marchează debutul chirurgiei cardiovasculare în România. În 1973, la 5 aprilie, profesorii Radu Deac și Ioan Pop de Popa  efectuau, în echipă cu mai mulți chirurgi și anesteziști, prima operație pe cord deschis din România.

Operația a constituit un moment de referință pentru chirurgia cardiovasculară românească și a avut loc la Târgu Mureș, în cadrul centrului devenit emblematic pentru cardiochirurgia autohtonă. Tot aici a fost efectuat, peste ani, și primul transplant cardiac din România.

Vorbim de Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant (IUBCvT) Târgu Mureș, unde sunt operate aproximativ 1.000 de inimi, anual. Mai mult, la finele anului 2016, institutul a reușit performanța de a depăși media europeană la transplant cardiac, în cursul anului respectiv efectuând 11 transplanturi de acest gen, ceea ce reprezintă un record absolut pentru România.

Cu ocazia aniversării celor 45 de ani de la prima operație pe cord deschis, La Târgu Mureș sunt prezente, timp de trei zile, cele mai marcante personalități ale chirurgiei cardiovasculare și transplantului cardiac din Europa, alături de specialiștii români. 35 de speakeri de renume susțin lucrări științifice, workshopuri, prin care în centrul atenției sunt aduse rolul Institutului tîrgumureșean în rețeaua europeană de chirurgie cardiovasculară.

 

Momentul istoric petrecut în urmă cu 45 de ani a fost marcat de conducerea institutului printr-o conferință de presă, în cadrul căreia dr. Horațiu Suciu, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară Adulți și Copii a făcut și o analiză actualizată a activității de chirurgice cardiovasculară desfășurată la Târgu Mureș. 

Potrivit datelor prezentate de acesta, împreună cu managerul IUBCvT, dr. Klara Brînzaniuc, anul trecut, peste 900 dintre intervențiile pe cord deschis au fost la pacienți adulți, iar circa 160, la copii. În cei 13 ani de chirurgie cardiovasculară pediatrică, peste 3.500 de inimioare au fost operate la Târgu Mureș.

Despre primele operații, dr. Horațiu Suciu a subliniat că „în 1973, într-un oraș ca Târgu Mureș, care avea universitate relativ proaspăt înființată, acest lucru s-a putut datorită unor medici de excepție care au avut curajul să creadă într-o idee care părea imposibilă la momentul respectiv. Acum suntem a treia generație de specialiști și ca număr de intervenții chirurgicale suntem cel mai performant institut din țară. Am reușit să ajungem în jurul cifrei de 1.000 de operații pe cord deschis pe an, ceea ce reprezintă cifrele unui institut cu mare experință oriunde în Europa, în acest moment”, a spus medicul.

 

Doctorul Suciu a tras însă și un semnal de alarmă în privința finanțării institutului. „Această aniversare de 45 de ani de la prima intervenţie pe cord deschis din România are şi un rol de a atrage un semnal de alarmă că finanţarea unei astfel de specialităţi şi finanţarea medicinei de performanţă este costisitoare, dar faptul cel mai important este că trebuie să recunoaştem această problemă şi să o rezolvăm”, spune medicul chirurg. Acesta a făcut o comparație între bugetul alocat anual institutului de la Târgu Mureș și prețurile plătite pentru operațiile în străinătate ale copiilor români cu efecțiuni cardiace, mentionând că bugetul pe un an al institutului este echivalent cu 10 astfel de operații plătite în străinătate, în condițiile în care, la Târgu Mureș se operează peste 300 de copii anual. „Sunt convins că este o cheltuială enormă din partea Casei de Asigurări de Sănătate pentru aceşti copii. O intervenţie pentru un pacient critic, un nou născut, în străinătate se decontează atât cât costă, 40-50.000 de euro, poate să ajungă și la 100.000 euro. Statul român trebuie să plătească în continuare sume la care niciun institut din ţară nici nu visează, pentru o operaţie. Noi primim un buget pe an care e comparabil cu aproximativ 10 operaţii plătite afară şi noi operăm câteva sute. Ceva nu este în regulă. Deocamdată, mie îmi scapă logica după care funcţionează această finanţare”, a declarat medicul, în cadrul conferinței.

 

Conform acestuia, nevoia reală ar fi de aproximativ 1.000 de operații de chirurgie cardiovasculară pediatrică pe an, asta din cauza faptului că există foarte mulți copii cu malformații cardiace care au fost diagnosticați târziu și încă nu au fost operați.

„Noi avem o moştenire mare de copii nerezolvaţi în anii precedenţi şi cazurile vin nediagnosticate, din ce în ce mai târziu, până la vârste mari, iar orice lucru nerezolvat la timp devine tot mai complicat. Nu s-a recunoscut la timpul potrivit că noi avem o problemă cu numărul mare de copii cu malformaţii congenitale. În momentul actual, nu se poate acoperi nevoia reală de tratament a copilului cu malformaţii congenitale şi nu s-a recunoscut încă problema aceasta, astfel încât să fie o strategie naţională corectă. Acordăm tratament unei bune părţi a copiilor cu probleme din România, dar încă peste jumătate din necesarul de intervenţii nu este efectuat. Câţi dintre aceştia reuşesc să plece peste hotare, mi-e greu dsă spun”, mai precizează dr. Horațiu Suciu.

In cadrul institutului de la Târgu Mureș funcționează de 13 ani un centru cardiovascular pediatric, unde au fost operați până acum peste 3.500 de copii din toată țara, unii dintre ei reprezentând cazuri grave care necesitau intervenție chiirurgicală de urgență.

 

Managerul institutului, Klara Brînzaniuc, după ce a subliniat importanța cercetării desfășurată de medicii IUBCvT, împreună cu profesorii Universității de Medicină, s-a declarat de acord că metoda de finanțare aleasă de autorități este una care ar trebui regândită. Aceasta consideră că, în mod paradoxal, se ajunge în situația în care performanța să fie pedepsită, dând exemplul unității pe care o conduce.

„Cu cât performanţa este mai mare – şi avem şi cazuri care au un indice de complexitate 28 – dacă sunt complexe şi se ajung la aceste proceduri hibride de rezolvare a lor, dar utile, poate singurele care salvează viaţa pacientului – atunci avem mai puţine cazuri care ni se decontează în acea lună. De aceea ajungem la 130%, rulajul nostru după numărul de paturi este cel normal, dar cazurile fiind complexe, costurile sunt foarte mari şi nu ni se decontează din ele decât suma contractată. Şi atunci senzaţia este că, cu cât munceşti mai bine, cu atât rezolvi mai puţini pacienţi. Dar problema noastră este legată de adresabilitatea pacienţilor” a declarat dr. Brînzaniuc.