Artizanii – oameni care stiu sa traiasca frumos si sa daruiasca dragoste si sanatate

16 februarie 2014 | 1 comentariu |

Psihologii vorbesc despre o reala terapie prin lucrul facut cu pasiune. Mai adaugam energia celor doua maini care tot din sanatate izvoraste.

 

Artizani buzoieni

Artizani buzoieni

Artizanul este acea persoana care reuseste doar din pasiune sa aduca armonia perfecta intre frumos si sanatate. Dragoste, arta si sanatate.

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane imi da astazi definitia firului rosu al reportajului. Artizanul este persoana care executa produse de artizanat, mestesugar care lucreaza cu arta.

 Artizanul produce in serie mica si, de obicei il regasesti cu mare dificultate in piata libera a comertului haotic din tara noastra ori, pe filiera, in magazine de profil. In varianta a doua, doar daca are noroc sa fie acceptat.

Arta vine din cantitatea de pasiune, frumosul din materia prima aleasa pe spranceana, iar santatea li se citeste in zambet, in priviri si in naturaletea cu care vorbesc despre ceea ce fac. Si tot de sanatate se leaga bucuria celui care isi cumpara sau daruieste un obiect frumos care confera un confort psihic aparte.

 

artizanatIncercarea de a defini artizanul face parte doar dintr-o ambitie de a lamuri cativa cunoscuti, care folosesc acest cuvant, artizan, cu teama, sau atunci cand fac refereire la cine nu trebuie. Dar, sa ajungem la subiect. In obisnuitul con de umbra, uitati de presa, invitati intr-un spatiu modest, pe mese improvizate repede de organizatori, unii dintre cei mai frumosi oameni din Buzau si-au scos in oras, zilele acestea, cele mai frumoase produse din care nu lipseste sufletul fiecarui artizan in parte.

Orasul Buzau este, pana astazi inclusiv, gazda unui targ de produse hand made, produse realizate manual, iar artizanii sunt numai buzoieni. Surprinzator, oamenii acestia, in viata de zi cu zi sunt lucratori comerciali, pensionari, invatatori, someri, fosti pictori de galle-uri sau chiar bijutieri.

O lume la fel de colorata precum produsele pe care le-au intins pe mese in speranta ca bietul cumparator va afla despre ei si se va opri sa-si cumpere o pereche de cercei de 5 lei sau o pereche de ciorapi din lana pentru care se cer 10 lei. Aici a fost adevarata valoare a targului artizanilor – diversitatea traditionala.

 

Gabriela Costache

Gabriela Costache

Pornim de la Gabriela Costache, din Ramnicu Sarat. La 46 de ani, doamna aceasta aplica exact ceea ce i-a predat, voluntar, in copilarie, bunica. Manuirea crosetului si a andrelelor, insa adaptat totul la materialele si modelele dorite in 2014. „Este, pana la urma, o fuga continua. Trebuie sa socializam la aceste targuri, pentru a invata unul de la altul noi materiale care se cauta in piata si a face schimb de modele. Eu am aceste esarfe pe care le vand in targuri sau pe internet, cu 15 lei. Acesta este un material pe care il cumpar de la mercerie si il lucrez cu croseta. Eu simt nevoia sa fac ceva cu mainile. Tot timpul. Asta este relaxarea mea. Ma simt asa de bine, gandesc asa de frumos si parca nu am teama de lucrurile rele. Fetele tinere cauta posete lucrate cu croseta, bentite, esarfe si chiar caciuli care primesc si ele botezul modei”.

Pe Gabriela o gasim pe internet, pe pagini de facebook sau pe blogurile personale ori in comunitatea artzianilor din Buzau care este din ce in ce mai mare, insa extrem de cuminte in spatiul public local.

 

Anca Florea

Anca Florea

Mai departe, spatiul este ocupat de Anca Florea.Am baiatul in facultate. Trebuie sa lucrez ceva. Primii mei clienti au fost colegii de la serviciu. Sunt lucrator comercial intr-un supermarket. Am seturi din fimo – o pasta care se modeleaza si apoi se coace in cuptor. Nu am eu instrumentele necesare, dar ma descurc. Eu ma relaxez total atunci cand lucrez bijuterii. Parca aceea e lumea mea. Eu ii apartin ei si ea, mie. Doar arta aceasta. De vandut, vand prin prieteni si colegi. Am cercei de la 5 lei pana la cateva zeci de lei. Au venit la stand la mine niste doamne care mi-au comandat brose cu sarma argintata. A ramas sa le lucrez si sa le dau. Ceea ce facem noi dovedeste ca suntem oameni frumosi”, explica femeia ceea ce face si bucuria nedisimulata de a trai cu acest mestesug, alaturi de el, dar si dorinta si de a-i bucura pe ceilalti, facand totodata  ceva profit.

 

Tatiana Draghiciu

Tatiana Draghiciu

Un pas spre stanga si cu urechea spre discutia noastra, o tanara aseaza cu rapiditate inimioare. Despre ea aflu ca numai artizanat face si ca ii poarta un respect maxim bunicii de odinioara ca a invatat-o sa tina in mana andrelele. Plus orele de lucru manual de la scoala. Tatiana Draghiciu are 28 de ani. Mi se pare a fi doar o adolescenta, insa este o femeie cu responsabilitati in familie. „Eu doar asta fac si ma simt minunat. Parca as fi la tratament. E o terapie curata. Eu fac floricele din panglica de satin, in tehnica kanzashi. Eu vreau sa imbin traditionalul cu modernul. Totul la croset, cu paiete, panglici, brose, cercei … Preturile la mine sunt de la 6 lei pana la 35 la 40 de lei. Am norocul ca sotul meu are un serviciu stabil. La mine ramane pasiunea. Eu ma gandesc ca doar targurile de profil ne ofera ocazia sa ne expunem, sa stie lumea de noi, sa putem sa castigam un ban si noi, pentru munca depusa.Ce-i drept, munca de artizanat nu este platita asa cum ar trebui, asa cum s-ar intampla in alte parti ale lumii, dar este o indeletnicire, o arta fara de care noi, cei care o facem, nu putem trai”.

 

Mihaela Marasescu

Mihaela Marasescu

Daca am apucat sa intru in targ si sa aflu o poveste, doua, trei trebuie sa merg pana la sase. O parte de stand. Partea adevarata de traditie abia acum vine. Cu greu poti crede cat suflet pun unii oameni sa aduca radacinile in arta moderna. Cata sanatate expira, cata sensibilitate. Spun ca nu au dureri de cap, ca uita de foame si de strseul cotidian atunci cand au in maini un cercel, spre exemplu. „Fetele sunt mai romantice. Asez inimioare. Le plac. Eu sunt Mihaela Marasescu. Ani de zile am pictat galle-uri. Targurile trebuie sa fie numai ale noastre, ale artizanilor, nu ale celor care cumpara din alta parte si apoi vin sa le vanda langa noi, sub pretextul ca sunt si ei artizani. De mica mi-a placut sa crosetez, sa tricotez. Daca ramai fara loc de munca si incepi sa faci pentru tine, poate deveni o ocupatie serioasa. Banutii nu ies asa multi, nu am cum sa-mi asigur traiul din asta, pentru ca nu am clienti in fiecare zi, dar nici fara asta nu pot trai. Cand incep sa lucrez uit de orice durere sau grija”.   

 

Eugenia Balan

Eugenia Balan

Artizanii nu au varsta. Nu au odihna pana nu se exprima si dezvolta multa energie in jurul lor.Eu fac parte din Asociatia Bisoca. Ma numesc Eugenia Balan. Noi aducem obiceiurile stravechi, de dinainte de bunica mea, in actualitate. Sa va arat o pereche de cercei din panusa de porumb. Au fost atat de doriti la Romexpo de straini… O familie de italieni a vrut cercei din panusa de porumb pentru a-i expune ei in magazinul lor traditional din Ancona. La mine costa 10 lei. Tehnica asta este de la bunica, la fel si cusutul in butuc. Lucram in sfoara, etamina, lana… vindem ciorapi din lana aici si opinci. Cei mai cautati sunt ciorapii. Nici nu avem noi atatea perechi cate ni se cer”, imi spune femeia povestea ciorapilor de lana de la munte, care are traditie si a facut arc peste timp in epoca cluburilor cu muzica rave. Tinerii de 15-16 ani ii poarta ca pe un accesoriu trendy.

 

Adrian Culea

Adrian Culea

Inca un pas la stanga. Singurul domn din targ care isi dedica toata viata, femeilor. Spun asta pentru ca domnul acesta lucreaza produse de artizanat pentru femei. Adrian Culea si o poveste cu dantela, cristale si papioane. „Nu pot sa-mi explic de ce lucrez, cam de un an si jumatate, asa ceva. Sotia mea avea acest hobby. Eu lucrez cu cristalele si argintul. Perle de cultura si cristale naturale. Le iau de la importatori. Sotia mea lucreaza cu broderiile, cu dantela. Noi reusim sa vindem. Am intrat cu marfa in magazine cu bentite, brose, papioane si coliere. In Buzau suntem bine reprezentati, insa la Buzau se vinde greu, pentru ca e un oras mic, cu oameni care nu au loc de munca, multi dintre ei. Problemele oricarui oras mic. Degeaba iti apreciaza omul munca, daca nu are bani sa-ti dea. La mine, cerceii sunt ceva mai scumpi. 100 de lei, mai de ocazie. Stiti, totul a inceput asa. I-am cumparat fetitei o bentita. Nepoatei i-a placut. Sotia i-a spus cumnatei ca daca ii da o foarfeca si material ii face respectiva bentita. Asa a inceput totul”.

 

artizanat 2Inchei turul, desi targul mai are cativa artizani dornici de discutie si povestire. Oameni tineri care radiaza o forma de satisfactie si sensibilitate mai greu de inteles. Greu pentru ca noi, oamenii obisnuiti, nu avem sufletul pregatit sa rezoneze cu al lor.

Am dat atentie astazi acestei comunitati de artizani pentru ca alcatuiesc deja o lume aparte. O lume care traieste prin povestea pe care o obtin din mainile lor. Au parte de frumos si traiesc sanatos, in timp ce noi avansam in etapele stresului si a corvoadei cotidiene. Pe noi ne macina lucrurile marunte, iar la ei, pasiunea vindeca aceste neajunsuri. Vezi asta in mod clar in ochii lor curati, veseli si in calitatea cuvintelor folosite. Stiu bine sa-si conserve viata si sa-si aplice un tratament care poate ca e si la indemana noastra, dar nu-l vedem. O poveste cu artizani este intotdeauna definita de dragoste, arta si sanatate.

 


Categorii: Lifestyle, Reportaj

Comentarii (1)

  1. Corina Maftei spune:

    Foarte frumos articolul ! Ma bucur din suflet pentru oamenii care participa la astfel de targuri si mai ales pentru buzoieni . Eu locuiesc aproape de Ramnicu Sarat si cu unele dintre fetele prezentate ma cunosc personal sau pe fb . Vreau sa le doresc multa sanatate , spor la lucru si de ce nu si la bani ! Poate anul viitor voi fi si eu acolo , alaturi de ele , cu lucrusoare facute de mine . 🙂

Adaugati un comentariu


 

*