Banii sifonati la noi, spritul in alte tari…

Presedintele Romaniei spunea, in urma cu ceva timp, ca nu-i poate tine in tara pe cei care vor sa plece pentru salarii mai mari. Ca nu are capacitatea de a-i plati mai bine. Discutabile aceste afirmatii, atata timp cat zilnic auzim de milioane de euro furate, investite prost, neplatite la buget sau care se scurg printre degetele statului in ciuda faptului ca avem o gramada de institutii care ar putea sa impiedice aceste lucruri. De fapt, cum se spune, bani sifonati. Efectele acestei realitati se rasfrang in tot ce se intampla in jurul nostru. Oamenii incearca sa se descurce in jungla valorilor creata de stat, vand la taraba cu diploma de inginer, pleaca la cules de capsuni cu masterate in buzunare.

Problema este ca anii trec, iar economia subterana este la locul ei, neclintita, nestirbita, clatinata timid, din cand in cand, de cate un raid cu noaptea in cap cu rezultate pe care nu le simtim in nivelul nostru de trai.

Pai, daca o intreaga paleta de institutii este ineficienta, de ce nu o desfiintam? Am economisi mai mult decat pot sa fure unii. De ce sunt obligat eu, platitor de taxe si impozite, sa contribui la sporurile si primele pe care le iau cei care inchid atunci ochii cand trec pe langa cel care vinde tigari pe sestache la colt de strada?

In aceste conditii, nu pot fi mirat cand un tanar imi spune: Fac medicina si apoi ma duc pentru master in Germania. Numai asa pot profesa acolo. Cum sa traiesc aici pe cateva milioane?

Corect, nu? O viata are omul. Iar noi contribuim din plin, in scolile noastre, la calificarea cat mai buna a unei forte de munca, dar pentru alte tari. Platim din greu sistemul de invatamant pentru a avea tot ce ii trebuie in pregatirea tinerilor care sa nu ne faca de ras acolo pe unde merg. Daca la noi ar veni intr-un an cinci mii de doctori, mii de specialisti in constructii si multi necalificati ca forta de munca ieftina, n-ar fi bine?

Tinerii se acomodeaza repede acum, oriunde ar pleca. Cei care au studii in medicina sunt cautati. Totul pare in regula, acestea sunt vremurile si piata muncii nu poate fi inchisa. Libertatea de circulatie este litera de lege, aplicata din pacate dinspre tarile sarace spre cele dezvoltate.

Este de fapt un alt mod de scurgere a banilor, de crestere a nivelului de trai in alte parti si nu la noi. Iar de acolo, intre doua garzi, tanarul doctor scrie acasa. Mama, tata, eu sunt bine, am cinci mii de euro pe luna, voi ce faceti? Bine, raspund parintii, cu un dor care ii arde. Ce sa spuna? Ca abia acopera toate cheltuielile lunare? Ca se mai si imprumuta pentru a supravietui? Nu trebuie sa stie baiatul de necazurile lor…