Calcule stresante

Era o vreme când prin pădure bântuia o sărăcie lucie, nu se găsea aproape nimic de mâncare. Într-o buna zi, un iepuraș anemic și înfometat se plimba visând la morcovi, varză, salate și alte delicatese.

Dintr-o dată, ce-i văzură ochii? În mijlocul drumului zăcea un coș cu ouă. Iepurașul se frecă la ochi, se ciupi de urechi să se trezească și văzând că nu are halucinații se apropie, pipăi și exclamă:

–Este!

După ce își reveni din șocul suferit, iepurașul se apucă să numere ouale… Erau 50. Începu să-și facă planuri despre cum să le găteasca mai bine și ajunse la concluzia că soluția optimă este omleta.

Plin de bucurie, iepurașul se îndreptă spre casă când, îl fulgeră un gând: bine, dar eu sunt un iepuraș mic și în tigaia mea nu ar încăpea o omletă de 50 de ouă! Ce să fac?

Apoi, iepurașul își aminti de prietenul său ursul care, fiind așa mare, trebuia să aibă o tigaie pe masură, în care să încapă omleta dorită. Așa că iepurașul plecă la urs să-i ceară tigaia. Pe drum începu să se gândească: Ursul mă va întreba la ce-mi trebuie o tigaie așa de mare… Hmm… dacă îmi zice să-i dau 10 ouă?

Iepurașul se gândi că oricum îi mai rămân 40, care sunt destule pentru el. Așa că merge mai departe. Mai merse ce mai merse, când un alt gând îi trecu prin cap: Bine, dar dacă îmi cere 20 ?… Eh, oricum, și 30 de ouă îmi ajung să mă satur!

Peste puțin timp se opri din nou: Dar dacă îmi cere 30 de ouă ?… Îmi rămân 20… Mă satur și cu atâtea.

Mai merge puțin și iar se oprește: Bine, dar dacă îmi cere 40 de ouă? Dacă mi le cere pe toate și nu-mi mai rămâne nimic?

Între timp, iepurașul ajunsese la casa ursului. Era deja stresat de atâtea calcule, așa că sună furios la ușa urslui și când acesta îi deschide, țipă la el:  Auzi, ursule, du-te dracului cu tigaia ta cu tot!