Calvarul de pe ultima suta

Toti oamenii stiu ca trebuie sa stranga bani pentru vremuri grele. Problema zilelor noastre este ca tot mai greu de realizat e acest lucru. Leul nostru nu prea mai are putere pe piata, umbla vlaguit si reuseste rareori sa se mai intremeze. Inaintarea in varsta aduce cu sine, de cele mai multe ori, pensii mici care coboara brusc nivelul de trai. Batranii incep sa traiasca mai mult din amintiri, cheltuind aproape toti banii pentru a scapa de darile catre stat.

In ce priveste sanatatea, ei traiesc cu speranta ca nu vor fi lasati de izbeliste, in ultimii ani de viata. Dar au noroc de liniste, din pacate, doar cei care au copii ce pot sa-i ajute. Ceilalti, singuri pe lume, incep sa simta ca devin din ce in ce mai marginalizati. Nu au cu ce sa plateasca un azil si stau singuri in casa, rugand, la nevoie, un vecin sa le plateasca intretinerea sau sa le cumpere medicamente.

Sunt oameni care mai socializeaza doar iesind pe banca din fata blocului, daca mai au puterea sa coboare si sa urce scarile. Daca nu, singura lor legatura cu exteriorul ramane telefonul. Dar ce sa faci cu el cand iti este rau si nu ai forta sa formezi numarul? Te rogi atunci ca sa-si aduca aminte de tine vreun vecin. Care, daca te gaseste lung in pat, cheama salvarea. Si ajungi la spital, capeti cateva perfuzii si esti trimis acasa, citind cu regret in ochii unora: Ce mai vrei? Batranetea…

Ajuns intre peretii care devin inchisoare, nu ai ce sa mananci, abia reusesti sa te mai descurci de azi pe maine. Statul, la care ai platit constiincios taxe si impozite, se distanteaza de tine. Ai platit ca sa fii asigurat cu sanatatea dar nu se mai uita nimeni la ce te doare. Medicul de familie poate, doar in final, sa elibereze documentul din care reiese ca ai parasit lumea celor vii.

Pentru a o mai duce de astazi pe maine, semnezi o hartie prin care cedezi locuinta cuiva care se angajeaza sa aiba grija de tine. Si poate ai noroc sa nu-ti transformi viata intr-un calvar si mai mare…

Aceste lucruri se intampla cu multi batrani in tara noastra. Sistemul medical nu are cum sa acorde asistenta acestor persoane decat in mica masura, pentru ca nu exista suficiente camine pentru batrani, unde sa fie angajati si medici. Este deci, un sistem medical care poate actiona numai atata timp cat esti pe picioare. Cat mai ai ceva forta. De ce nu s-a propus o masura legislativa care sa-i sprijine pe cei aflati intr-o reala dificultate? Ar costa prea mult o infrastructura care sa ofere conditii civilizate de trai celor care pun in cui speranta unui trai decent la o varsta inaintata?

 Cam seamana a bataie de joc. Statul se foloseste de banii putini ai contribuabililor, chiar daca acestia sunt pe ultima suta de metri a vietii lor, dar nu este interesat de starea lor. Nu-i pasa…