Controversa vaccinaților

Văd că cei care se exprimă în favoarea avortului sunt născuți deja, spunea Ronald Reagan, atunci când în America se punea problema legiferării sau nu a avorturilor. Astăzi, decizia vaccinării aparține celor vaccinați deja. Există controverse în societatea românească – dar și în alte locuri – privitoare la vaccinarea copiilor.

Deși suntem o generație de oameni care au fost vaccinați, iar odată cu transferul de la o școală la alta, sau în momentul promovării în ciclul gimnazial de studiu, documentele de înscriere erau însoțite obligatoriu de acele cartoane duplex urâte, pe care se menționa vaccinul administrat și data administrării, avem acum îndoieli referitoare la necesitatea, justețea și efectul vaccinării.

Lupta anti-vaccinare din ultima vreme are justificări din cele mai diverse. De la teoria conspirației, până la argumentări religioase sau de ordin medical se pot întâlni în dezbateri.

Un alt argument este adus și sub forma retoricei întrebări: Mai sunt la fel vaccinurile?! Spun întrebare retorică, deoarece apare și răspunsul. Nu mai sunt, domnule! Au excipienți periculoși, au plumb, scad imunitatea…

Pe de altă parte, statul se implică în această chestiune care ține de sănătatea publică și pregătește acte normative cu caracter imperativ sau se exprimă prin mesaj prezidențial pro-vaccinare. Întrebarea care se pune în acest context? Au reprezentanții statului minte criminală și vor să reducă populația, acțiunea lor fiind parte a noii ordini mondiale, de care se vorbește în diferite medii sau jurnale, sau au obligația de a păstra igiena colectivităților?

Trăim în colectivitate și, chiar dacă această stare de fapt nu incubă, aparent, din partea noastră responsabilități medicale față de semeni, există obligații pe care trebuie să ni le asumăm.

Nu există lege pentru spălatul pe dinți sau schimbatul rufelor. Practica și educația sunt cele care decid anumite comportamente și, din acest motiv, obligativitatea legală nu ar trebui să fie invocată, ci demersul pro-vaccinare. Este nevoie de o cultură adecvată și de înțelegere rolului social pe care-l avem.

Așadar, sceptici sau mai puțin sceptici, nu putem uita că trăim în comunități și că cifrele oricărui studiu sunt favorabile vaccinării. Evident, presiunea pe firmele producătoare pentru informarea populației trebuie să fie permanentă.

Însă este necesar un echilibru în toate. Societatea nu poate funcționa precum pendulul și nici nu poate reacționa emoțional la o provocare științifică. Avem un istoric al vaccinării și el trebuie să stea la baza evaluărilor lucide. Ce poate fi mai important decât rezultatul? Sănătatea nu este o glumă. Priviți în fotografiile de arhivă ale străbunicilor și numărați câți copii trăiau din câți se nășteau. Ar fi o crimă să stai cu antidotul în sertar și să nu-l folosește. De aceea trebuie echilibru în abordarea acestei chestiuni și multă educație.

Deci, obligație nu, educație da!