Credință oarbă

Satul era amenințat de viitură. Toată lumea alerga disperată să-și salveze bunurile și pe ei înșiși din calea prăpădului, numai Bulă, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui îl întreabă:

– Ce faci, Bulă? Nu vezi că vin apele peste noi? Fugi, salvează-te!

– Nici nu mă gândesc! Eu stau aici cuminte, că mă salvează Dumnezeu…

Zis și făcut. Vin șuvoaiele peste sat. Se urcă Bulă pe acoperișul casei și stă și asteaptă. Un grup de oameni trece pe lângă casa lui, într-o barcă de salvare.

– Ce faci, Bulă, acolo sus? Sari în barcă și hai cu noi, că ai să te îneci!

– Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare și puternic și mă va salva!

– Treaba ta!

Mai stă ce mai stă, trece și cea de-a doua barcă pe lângă el.

– Hai, Bulă cu noi, sari în barcă și salvează-te!

– Nu, nu! Dumnezeu e mare și mă va salva!

– Măi Bulă, ești nebun? Hai odată, că te ia apa!

– Nu!

Pleacă și a doua barcă. La cea de a treia, povestea se repetă. Apoi, Bulă moare înecat și ajunge în Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere și cere să fie primit în audiență de Dumnezeu. Este primit și, când ajunge în fața Lui, zice cu năsuf:

– Pai bine, Doamne! Eu mă rog atâta la tine… îți ofer toată încrederea mea, îmi pun în Tine toată nădejdea, așa cum m-au învățat preoții de la toate bisericile de la noi și tu mă lași să mor?!?

– Cum ziceai că te cheamă și de unde ești? – întreabă Dumnezeu.

– Mă cheamă Bulă și sunt din România.

Caută Dumnezeu în registrul lui și găsește numele lui Bulă din România.

– Măi, Bulă, nu știu ce să zic… aici la mine scrie că ți-am trimis trei bărci! Se pare, însă, că voi, în România, credeți orbește în ce vă spun alții, nu sunteți în stare să vă folosiți de liber arbitrul cu care v-am înzestrat, la facerea lumii, la fel ca pe toți oamenii…