Crește numărul de infectări cu Omicron. INSP a actualizat definiția de caz pentru COVID-19

Între altele, INSP a stabilit că pentru copiii cu vârsta pana la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentația, se poate suspecta infecția cu SARS-CoV-2, iar personalul medico-sanitar și auxiliar asimptomatic va fi testat, prin test rapid antigenic, la interval de trei zile, sau prin test RT-PCR/NAAT o dată la șapte zile.

 

Crește îngrijorător numărul cazurilor de infecatre cu tulpina Omicron a virusului SARAS-CoV-2, în toată lumea, dar și în România. În încercarea de a nu mai fi luate prin surprindere, autoritățile au decis o serie de măsuri, prin care să se poată face față valului 5 al pandemiei.

În ultimele două zile, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” și INCDMM „Cantacuzino” au confirmat încă 91 cazuri noi de infectare cu tulpina Omicron în România, anunță Ministerul Sănătății (MS). Românii la care s-a identificat tulpina Omicron sunt 46 de bărbați și 45 de femei cu vârste cuprinse între câteva luni și peste 80 de ani, din municipiul București și județele Brașov, Mureș, Constanța, Harghita, Ilfov, Sibiu, Tulcea, Argeș, Călărași, Maramureș, Călărași, Caraș Severin, Prahova, Satu-Mare, Timișoara. S-a stabilit că 9 dintre aceste persoane au istoric de călătorie în Marea Britanie, Italia și Portugalia, iar 40 sunt nevaccinate anti-COVID 19.

S-a ajuns astfel la 183 de cazuri de infectare cu varianta Omicron a virusului Sars-Cov-2, la nivel național, în timp ce numărul de cazuri noi de SARS-CoV-2 raportat în ultimele 24 de ore a fost de 6.018 de cazuri noi de infectare, iar în spitale sunt internați 2365 de pacienți infectați, (cu 106 mai mult decât în ziua precedentă), din care95 sunt minori, iar la ATI sunt internate 400 de persoane aflate în stare gravă. Tot în această perioadă au fost consemnate 44 de decese. În cazul a 41 dintre pacienții decedați au fost consemnate comorbidități, iar 36 dintre ei nu erau vaccinați.

 

Crește și numărul de cazuri de gripă sezonieră 

 

În săptămâna 27 decembrie – 2 ianuarie, la nivel naţional, numărul total de cazuri de infecţii respiratorii acute (gripă clinică, IACRS şi pneumonii) a fost de 37.877, de 1,3 ori mai mare comparativ cu cel înregistrat în aceeaşi săptămână a sezonului precedent (27.633) şi cu 1,2% mai mic comparativ cu cel din săptămâna anterioară (38.332), anunță Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP).

Au fost raportate, la nivel naţional, 100 de cazuri de gripă clinică (față de 17 cazuri înregistrate în săptămâna similară din 2020), iar în aceeaşi perioadă au fost confirmate, în laborator, 2 cazuri de gripă cu virus gripal tip AH3 (în Ilfov şi Bucureşti), precum și 2 cazuri de Infecţie Respiratorie Acută Severă (SARI). De la debutul actualului sezon gripal au fost confirmate 6 cazuri de gripă, dintre care unul cu virus tip B în Bucureşti şi 5 cu virus AH3 (3 în Vrancea şi câte unul în Ilfov şi Bucureşti).

Până la data de 2 ianuarie s-au vaccinat antigripal, cu ser distribuit de Ministerul Sănătăţii, 1.173.293 de români din grupele la risc. Medicii trag un nou semnal de alarmă asupra necesității vaccinării antigripale, subliniind că, în contextul creșterii numărului de infectări cu SARS-CoV-2 și al celor de gripă sezonieră, crește și riscul infectării simultane cu cele două tipuri de virus.

 

Actualizarea definițiilor de caz pentru COVID-19

 

În contextul menționat, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a actualizat, joi, definițiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19). Astfel, pentru orice persoană care prezintă tuse, febră, scurtarea respirației, debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei se poate suspecta infecția cu SARS-CoV-2, ca și în cazul copiilor cu vârste sub 16 ani, care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentația.

Diagnosticul se poate confirma imagistic, prin evidențe radiologice de leziuni compatibile cu COVID-19, în laborator, în urma detecției acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică 2, 3. Epidemiologic, infectarea cu SARS-CoV-2 se poate suspecta ca urmare a contactului direct cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 14 zile anterioară datei debutului simptomelor specifice, sau în cazul unui rezident sau personal angajat al unei instituții pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile în perioada de 14 zile anterioară datei debutului, instituție în care transmiterea SARS-CoV-2 a fost confirmată.

Clasificarea cazurilor se menține, astfel că un caz posibil este orice persoană care întrunește criteriile clinice, caz probabil este orice persoană care întrunește criteriile clinice și care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat sau orice persoană care întrunește criteriile de diagnostic imagistic, iar despre caz confirmat se poate vorbi doar în cazul unei persoane care întrunește criteriile de laborator.

Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile.

 

Criterii pentru inițierea testării pentru SARS-CoV-2

 

Confirmarea promptă a cazului suspect este necesară pentru a asigura, rapid și eficient, supravegherea epidemiologică a contacților, implementarea măsurilor de prevenire și control al infecției, precum și colectarea informațiilor epidemiologice și clinice relevante.

Se recomandă prioritizarea testării prin RT-PCR și/sau test rapid antigenic pentru SARS-CoV-2

* persoanelor vaccinate împotriva SARS-CoV-2 cu schema completă, precum si celor care au trecut prin boală, documentată cu bilet de externare din spital și/sau buletinul de analiză cu rezultat pozitiv, dar la care au trecut mai puțin de 180 zile de la data primului test pozitiv. La cabinetul medicului de familie, testarea se poate face inițial cu test rapid antigenic, iar în cazul unui rezultat pozitiv, doar medicii de familie din sentinela de ILI recoltează proba de exsudat naso-faringian pentru RT-PCR SARS-CoV-2 și anunță DSP pentru ridicarea probei și transportul acesteia la laborator.

* persoanelor nevaccinate împotriva SARS-CoV-2, persoane cu schema de vaccinare incompletă, persoane care au trecut prin boală, dar la care au trecut mai mult de 180 zile de la data primului test pozitiv, persoane care nu au avut niciodată boala. În această categorie sunt incluși pacienții oncologici asimptomatici aflați în curs de chimioterapie sau de radioterapie, înainte de intervenții operatorii sau manevre invazive; însoțitorii pacienților copii oncologici sau cu COVID-19; pacienți hemodializaţi asimptomatici; persoanele instituționalizate asimptomatice ; personalul de îngrijire din centre rezidențiale, secțiile de psihiatrie cronici și personalul din penitenciare; gravidele asimptomatice care se află în carantină la domiciliu.

 

Testarea personalului medico-sanitar

 

Personalului medico-sanitar și auxiliar asimptomatic va fi testat prin test rapid antigenic la interval de trei zile sau prin test RT-PCR/NAAT o dată la șapte zile, dacă nu este vaccinat împotriva SARS-CoV-2 sau are schema de vaccinare incompletă și care nu a avut niciodată boala, sau dacă este nevaccinat împotriva SARS-CoV-2 sau cu schema de vaccinare incompletă și a trecut prin boală, dar au trecut mai mult de 180 de zile de la data primului test pozitiv.

Testarea se solictă în condițiile în care rata cumulată a incidenței cazurilor noi de îmbolnăvire din ultimele 14 zile, din unitatea administrativ teritorială, raportată la 1000 de locuitori este mai mare sau egală cu 1,5 și pentru unități sanitare în care sunt îngrijiți pacienți confirmați cu varianta Delta a SARS-CoV-2, indiferent de rata de incidență din unitatea administrativ teritorială. Testarea periodică poate înceta dacă personalul face dovada vaccinării complete.

Personalul medico-sanitar și auxiliar asimptomatic vaccinat împotriva SARS-CoV-2 cu schema completă, precum și cel care a trecut prin boală, dar la care au trecut mai puțin de 180 de zile de la data primului test pozitiv, documentat cu bilet de externare din spital și/sau buletinul de analiză cu rezultat pozitiv, nu necesită testare periodică. Conducerea unității medico-sanitare are obligația verificării rezultatului testării și a instituirii măsurilor care se impun.

 

Contactul direct 

 

Este considerată contact direct, persoana care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19; persoana care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor); persoana care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă); persoana care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute; persoana care s-a aflat în aceeași încăpere (sală de clasă, sală de ședințe, sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m; persoana din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție.

Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare datei debutului.

Orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protecție corespunzător și a respectat distanțarea fizică NU ESTE CONSIDERATA CONTACT DIRECT.

 

COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM)

 

Clasificarea cazurilor de COVID-19 ca infecții asociate asistenței medicale trebuie să țină cont de perioadele de incubație cunoscute, respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv după admiterea într-o unitate sanitară, evaluarea sursei, prevalența COVID-19 în instituție/secție, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum și orice alte date care indică în sursa infecției:

Caz COVID-19 internat, cu sursă în comunitate, la care simptomele sunt prezente la internare sau au debutat în ziua 1 sau 2 după admitere și cele în cazul cărora debutul simptomelor a avut loc în zilele 3-7 și există o suspiciune puternică de transmitere în comunitate.

Caz COVID-19 internat, cu sursă nedeterminată este cel în cazul căruia debutul simptomelor a avut loc în ziua 3-7 după admitere, cu informații insuficiente cu privire la sursa de virus pentru a-l aloca la o altă categorie.

Caz COVID-19 internat, cu sursă probabilă în spital este considerat cel la care debutul simptomelor are loc începând cu a 8-a -14-a zi de la internare sau în ziua 3-7 și există o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistența medicala acordată.

Caz COVID-19 internat în spital, cu sursă în spital este cel la caredebutul simptomelor areloc în ziua ≥14 după internare. Există și situația în care apar simptome caracteristice COVID-19 care debutează într-un interval de 14 zile de la externarea dintr-o unitate sanitară (ex. reinternare), situație în care sursa de virus poate fi comunitară sau nedeterminată. În acestă situație, evaluarea finală trebuie să țină cont de paticularitățile cazului.

 

Deces cauzat de COVID-19

 

Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie cu germen identificat prin hemocultura etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului.

Decesul unui pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportat ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale pre-existente care se supectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19. COVID-19 trebuie menționat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.

Documentul poate fi consultat integral, AICI 

 

* La nivel global, noua tulpină a virusului a determinat creșterea cu 70% a numărului de cazuri noi de Covid-19 în ultima săptămână, dar în aceeași perioadă s-a consemnat o scădere a numărului deceselor cu 10%, potrivit raportului epidemiologic publicat joi, de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Interesant este însă modul în care evoluează pandemia, în diferite regiuni ale lumii. Raportul epidemiologic al OMS nu oferă date privind prezenţa diferitelor variante ale coronavirusului în noile cazuri de infectare raportate, dar unele ţări au confirmat că Omicron reprezintă deja varianta dominantă.

Paradoxal, în America de Nord, unde numărul infectărilor a crescut cu 100%, a scăzut cel mai mult rata deceselor (aproximativ 18%), în timp ce în Europa, cu o creştere de 65% a cazurilor noi confirmate, numărul deceselor a scăzut cu 6%.

În Africa, unde a fost detectată pentru prima dată varianta Omicron, numărul cazurilor a crescut doar cu 7% săptămâna trecută, cel mai mic procent dintre toate regiunile, dar numărul deceselor a crescut cu aproape 22%.

În restul regiunilor s-a remarcat o scădere a numărului deceselor, inclusiv în sudul Asiei, unde s-au redus cu 7%, în pofida unei creşteri cu 78% a cazurilor de Covid-19 nou confirmate.